Pentru a vorbi despre "spiriduș", cunoscut și sub numele de "spirituș", avem la îndemână dicționarele: wikipedia, al lui George Lăzărescu și Dicționarul de Mitologie Generala.Definiția dată spiridușului în wikipedia [mitologie romănească], este foarte interesantă : astfel, spiridușii sunt creaturi cu chip de om, foarte mici de statură, care, de multe ori, locuiesc in scorburile copacilor, la rădăcinile florilor sau ierburilor. Există spiriduși buni sau răi, [ o anumită analogie cu gnomul, koboldul, sau trollul din alte mitologii, ], uneori se adună în grupuri mai numeroase și pot fi buni meșteșugari, producând obiecte fermecate. Alteori, cunosc tainele comorilor de sub pământ, înțeleg limbile plantelor și animalelor. Par a fi o variantă îndepărtată a naiadelor și driadelor mitologiei romane, sau a nimfelor mitologiei grecești.
Conform principiului de bază al hermeneuticii miturilor, care afirmă că un motiv folcloric este egal cu arhetipul său istoric,definiția dată în wikipedia, nu corespunde realității. Aceasta deoarece, definiția se mișcă numai în planul virtual al mitului, evitând orice referire la valoarea de semnificație [care nu se cunoaște deloc], și care ne-ar oferi posibilitatea cunoașterii istorice a acestor ființe legendare. Dacă ați fost atenți, s-a încercat o pseudoexplicație,atunci când autorul, destul de șovăitor, a sugerat originea spiridușilor, în naiadele și driadele romane sau nimfele grecești.Dar el nu o spune ca o certitudine, explicația fiind doar o posibilitate de interpretare,nu interpretarea în sine.În același timp, sugestia nu corespunde unei realități istorice, așa cum ar fi trebuit, comparația făcându-se formal,tot la nivelul miturilor, Spiridușul românesc ,fiind comparat sau considerat descendent, din mitologia romană sau greacă,așa cum s-a arătat mai înainte.Ciudățenia,constă în faptul că,basmele noastre populare, chiar și unele balade, sunt pline de spiriduși, despre care,exegeza nu ne spune nimic. Să amintim aici despre balada Miorița, unde, unul dintre ciobani,este mai mititel,[ conform Miorițelor colind,],sau numit alături de ceilalți confrați ai săi, diminutival,-ciobănaș, sau ciobănașul, apelativ legat de tinerețea acestuia și nu de mărimea lui. În cadrul basmelor, [dăm exemplu aici "Povestea lui Harap Alb a lui Creangă, care este o versiune în proză a baladei Miorița,], cel care izbutește să ajungă la destinație și să învingă toate obstacolele, este fiul cel mic al craiului.Vă las stimații mei prieteni, să reflectați la cele spuse până acum, adevărul urmând,în momentul când veți fi suficient de pregătiți ca să-l înțelegeți.