Brâncuși în conștiința românească

Despre genialul sculptor doar un singur lucru vreau să va spun încă de la început că, prin opera lui, începând cu Sărutul din 1907 și cu prima Coloană nesfârșită din 1918 din lemn de stejar, Brâncuși a fost primul semiotician al iubirii din arta modernă care a știut cum să transforme semnele arbitrare în simboluri consacrate. După Brâncuși toată arta modernă a sărit în aer sau a intrat în pământ. Coloana infinită, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Domnișoara Pogany și cele 49 de Păsări Măiastre – aceste simboluri deja consacrate – au spulberat întraga artă modernă într-un ocean de eteraerfocapă (elemente primordiale ale pământului). Un ocean al postmodernitații care înconjoară acum lumea aceasta ce se arată înca, din păcate, pe pământ fără centru iar în cer într-un război al focului stelar. Este vorba de un ocean de eteraerfocapă din care pulsează de peste 70 de ani Coloana infinită de la Târgul Jiu, din care pulsează forma de foc a adevăratei ape,
dar din care, atenție ! lipsește tocmai elementul pământ. “Pământul ? Care pământ ? Pământul sunt chiar eu, unealta !” parcă ar spune înțeleptul Brâncuși “teleportat” prin Coloana infinită în memoria pulberei stelare pentru aș regăsi acolo Inceputul lumii . (fotografie cu Începutul lumii, bronz 1924, și Coloana infinită de la Târgul Jiu )
Și a fost seară – mai precis Occident, adică tărâmul unde se împlinește uciderea soarelui prin moarte integrală - și a fost dimineață , adică Orient – zi întâi – primind setea duhului fără spațiu și timp și intrarea în neantul divin prin Coloanele infinite, devenind călător neânfricat prin “Coloana Soarelui de Vis” spre împărăția sufletelor de lumină fără de sfârșit. Dar această Împărăție – Înălțare – Împlinire nu vine atunci când o cauți, ci numai atunci când ești pregătit să-ți primești moartea din dragoste ca pe un semn de lumină. –
( fotografie cu Coloana Soarelui de Vis din bronz șlefuit)
Brâncuși și-a primit moartea cu o demnitate cerească în 1957 la vârsta de 81 de ani.
Și-a primit moartea ca pe un semn de lumină în atelierul său din Paris după 53 de ani de exil, însă a murit neâmpăcat sufletește pentru că poporul român, prin reprezentanții lui din vremea aceea, a refuzat opera lui de sculptură. O operă de artă universală care azi valorează zeci de milioane de dolari. Aceasta este cea mai mare sărăcie a unui popor
și cea mai mare sfidare a memorie, când lipsesc două elemente fundamentale ale poporului: conștiința și recunoașterea valorilor universale.
Astăzi, Coloanele infinite și cele 49 de Păsări Măiastre se înaltă asemenea unor pulsații
de bioluminiscență creatoare spre adâncurile cerului și le deschid spre iluminarea finală,
spre a păși pe un nou drum în universalitate.
“Cu această formă eu aș putea să mișc universul”, spunea Brâncuși despre Coloana infinita, Începutul lumii și Pasărea în Spațiu umplând Bolta Cerului.
(fotografie: Pasărea în Spațiu umplând Bolta Cerului - marmură, 189 cm)
Când se mișcă universul, după linia continuă a cerului, Coloanele fără sfârșit cântă un cântec de aprigă Slavă, tot așa cu mai înainte flautele sacre declarau dragostea eternă și întoarcerea sufletelor nemurilor de femei din cer. Pentru un neam de femei Coloanele nesfârșite coboară din cer, pentru un alt neam Coloanele ies din pământ, iar pentru un alt neam Coloanele Luminoase cântă, plâng, strigă, dansează sau vorbesc într-o limbă a raiului în care popoarele își adăpostesc ființa de milenii. Coloanele dau putere popoarelor, pentru ca ele există pe pamânt și în cer din vremuri imemoriale. Cele sacre sunt ascunse în peșteri adânci, căci la vederea lor femeile sunt vrednice să moară ascultând sunetele lor sacre. Demult, aceste Coloane sacre erau deținute doar de femei, Soarele este cel care, din gelozie, a furat Coloanele sacre ale femeilor și le-a dat puterea
bărbaților să conducă ei lumea. Acum e timpul Coloanelor să se întoarcă la femei și să facă cu puterea lor ce vor, să conducă ele lumea, iar bărbații să treacă în planul secund. Acum Coloanele nesfârșite au devenit lanțuri universale de femei care au născut una din cealaltă același copil: un copil cu o Dublă-Față , divină și umană, una de soare, iar cealaltă de Lună întoarsă mereu spre o Simplă Coloană a Soarelui de Vis.
“Când nu mai suntem copii, suntem deja morți”, spunea Brâncuși. Marii artiști care iubesc fără măsură lumea aceasta nu sunt altceva decât niște copii al Artei-transformării în Jocul Minții lui Dumnezeu. Și nu fac altceva decât o artă care odihnește și vindecă prin bucurie deplină. Căci aceasta este adevarata artă din familia sacrului. A fi un mare artist
nu înseamnă a practica pur și simplu o artă, ca proces ritual sau ca meditație artistică, fie pe calea ritului, fie pe calea intelectualismului. Toate acestea sunt inutile până nu obții experiența revelatoare directă a ceea ce cauți, adică a ceea ce ști deja, pentru ca deja ești acel lucru pană la iluminarea finală. Tot ceea ce poate să obțină un mare artist prin arta sa este o permutare continua de elemente ale unei matrice primordiale.. Pentru ca
tot ce se leaga pe pământ este legat si în cer prin Legea universului.
In ceea ce mă privește, spre deosebire de Brâncuși, care nu opera cu goluri, eu operez cu goluri și plinuri echivalente. Există în sculptura mea monumentală o influiență a marelui sculptor englez Henry Moore. Brâncuși spunea că golurile nasc umbre, și era urmărit de aceste umbre. Golurile din sculpturile lui Henry Moore n-au născut umbre, ci doar viziuni spre găurile negre, spre alte lumi paralele, spre alte energii, au fost ca niște ferestre.
Influiențat de acești doi mari titani ai artei, am început sa operez cu goluri și plinuri echivalente, conform teoriei potrivit căruia un gol absolut și un plin absolut sunt echivalente în succesiune ritmică pe Coloană. Așa cum muzica cerului se naște din goluri și plinuri, din peșteri, din munți și din văi adânci, tot așa și Coloanele infinite se nasc din îmbinarea golurilor și plinurilor echivalente , înlănțuite de elemente ale unei matrice primordiale. Prin aceasta eu îl contrazic pe Brâncuși , căci maestrul nu poate fi imitat, ci doar contrazis. Eu mă ridic împotriva formei închise și deschid Coloana maestrului, respectând aceiași faimoasă proporție de 2:4:8, pe care a folosit-o și Brâncuși pentru Coloană. Astfel, prin deschiderea romburilor lipite din Colana infinită, descopăr în romboidul închis săgeata magică de aur al lui Abaris și arma lui Apollon Hyperboreeanul,reprezentată de mine în sculptura Geneza în trei variante. Atrag atenția acum acelor artiști căutători de forme noi că nimeni n-ar trebui să deschidă o formă, decât numai atunci cand a primit revelația acelui spațiu curbat care poate fi legat de forma deschisă. - fotografie cu Coloana Femeia- Îngerul Melancoliei alaturi de Coloana infinita al lui Brâncuși.
“Sculptura ar trebui să înceapă doar acolo unde sfârșește materia. Numai acolo spiritul poate tăia în materie, măsura propriei ființe”. Această învățatură a maestrului Brâncuși mi-a fost de mare folos în căutările mele de început. Eu însumi am desenat multă vreme numai pe ouă până ce am descoperit un anumit desen de tip “mandala” după care mi-am permis să deschid romburile lipite din Coloana infinită, sau să deschid această mirifică formă a oului, liberă de orice gravitație pământească, care pentru Brâncuși însemna Începutul Lumii.
(fotografie cu Coloana Soarelui de Vis II , Geneza și Maria Magdalena )
La fel ca Brâncuși , la realizarea Coloanelor mele am avut de luptat cu trei mari probleme: 1. Trebuia să străpung materia cu tăietură dreaptă și să o eliberez de balast, rămânând din ea doar acel spirit lucitor și subtil ce înaltă Coloana în ascensiune infinită. Acest prim proces de creație s-a petrecut mai întâi ascultând în mare taină sunetul lemnului de stejar bătrân, de salcâm, de nuc și de cireș, căci aceste lemne sunt sacre și sunt purtatoare de o radiație mitogenetică, pe care eu am numit-o lemnyoactivitatea. Aceste lemne sacre sunt purtatoare de șoapte divinitorii și de sunete sacre care se transmit prin fibrele lemnului numai acelor meșteri care știu să le asculte.
2. Trebuia apoi să fac să fuzioneze în același timp spiritul eliberat din materie cu noua formă de Coloană creată după eliberare. Această legătură am realizat-o, așa cum am mai spus, prin dezlipirea conurilor din Coloana infinită și apoi prin unirea golurilor și plinurilor echivalente în succesiune ritmică din care a rezultat Coloana Soarelui de Vis.
3. Trebuia în sfârșit să dau un sens spiritului eliberat din materie prin noua formă de Coloană creată. Este vorba de spiritul unui Înger, înteles ca libertate înlanțuită fără efort. Căci la urma urmei libertatea este și ea o formă de înger în expansiune infinită, cum de altfel și conținutul acestei forme de înger este însăși libertatea noastă. Existăm atâta timp cât suntem oameni liberi, îngeri sau demoni. De acea calitatea existenței este determinată de forma libertății acestor entități spirituale. Această a treia problemă a fost cea mai grea, întru-cât a obține libertatea înlănțuită fără efort într-o nouă formă de Coloană a Îngerilor Melancoliei, înțeleasă ca materie primordială a creației ce se perpetuează prin ADN-ul codului nostru genetic, echivalează cu a obține zborul prin înfrângerea apăsării gravitaționale. Înseamnă în ultima instanța a obține zenitul umanitatii. Adica, Victoria Sufletului Viu asupra nevoinței de a fi a naturii, la confluiența dintre plasma solară și magnetismul terestru. Sufletul viu fiind parte din Sufletul lui Dumnezeu. Astfel, Coloanele infinite fac medierea energetică între cer și pământ, între spațiul sublunar și spațiul supralunar, între oameni și zei, între îngeri și demoni, și nu în ultimul rând între piramide și alte obeliscuri existente în lume.( fotografie cu Steaua arzătoare cu opt raze).
România și întreaga lume va păși pe un alt drum dacă va mai avea încă un obelisc construit în variantă brâncușiană. Eu propun opt Coloane asamblate la această Stea arzătoare cu opt raze la care lucrez acum. Dar, mai mult, am aflat de curând că de fapt această Stea asamblată la opt Coloane ar putea deveni un generator octagonal de energie solară, BEMF, adică de unificare cuantică a energiilor biologice, electrice, magnetice și fotonice, foarte benefică pentru celula vie. Acest generator de energie solară , construit din 8-16-32- 64 “coloane cuantice” și asamblate la această Stea care se multiplică în expansiune înfinita, ar putea deveni azi o construcție monumentală hipersferică, transcedentală, insensibilă la razboiul informational sau atomic. Este, dacă vreți, Șarpele înfocat de aramă al lui Moise ( Numeri, 21; 8, 9) sau Scăldătoarea Betseda (Ioan, 5; 2, 3, 4.), sau Izvorul Tămăduirii pe care vreau să-l construiesc la Mănăstirea Sâmbata de Sus, sau Fântâna Mercurială unde regele și regina se unesc în Sfânta Treime, în spirit, suflet și trup. Cu adevărat vă spun ca îngerii din Coloanele mele sunt acum responsabili de razele corpului nostru, de mișcarea pământului în jurul soarelui, și de cel de-al doilea Soare Uriaș ce vine spre noi din adâncimile cerului cu căldura, lumina și energia lui iradiantă.
Pentru că razele corpului nostru luminos cresc odată cu spațiul curbat care stă între noi și un alt corp luminos, Luna sau Soarele sau o alta ființă lumnioasă Dar de ce cresc nu știm, numai Dumnezeu știe.
Arta este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului în Jocul Minții lui cu cerul și cu oamenii.Iar modalitatea în care facem artă este chiar felul în care Dumnezeu e cu noi. Dumnezeu se întalnește cu omul în sfera creativității anticipate a viitorului prin Duhul Sfant. Deviza mea în Arta-transformării este: dă artă înaltă și ia duh, care este echivalent cu dă sânge proaspăt și ia duh. Pentru că sângele e sediul sufletului, iar Sfântul Duh e întâlnirea dintre om și Dumnezeu.
În încheiere vreau să vă marturisesc cum s-a petrecut cea mai misterioasă întalnire cu Brâncuși în primavara lui 1992 pe data de 16 martie, dimineața, pe malul Mureșului în Arad, la 35 de ani de la trecerea în eternitate a maestrului, când am fotografiat atunci, pe o ploaie maruntă, cele cinci poziții alb-negru ale Coloanei Prizonierelor Neantului Divin
din stejar , aflată chiar din luna aceea în colecție particulară în Padova - Italia. Atunci , în primavera aceea sacră, am avut o revelație mistică, o vedenie interioară a Coloanei nesfarșite, ce mi-a marcat definitiv destinul. A fost o întâlnire revelatoare în care am trăit o dedublare, o dublă devenire, în timp ce fotografiam Coloana. A fost o experiență întreită pe care o trăiesc pană în clipa de azi.
( imagini cu cele cinci poziții alb-negru ale Coloanei Prizonierelor Neantului Divin)
Azi, la 126 de ani de la nașterea maestrului și la 50 de ani de la trecerea în eternitate prin Coloana înfinita în memoria pulberei stelare pentru aș regăsi acolo Începutul Lumii, pot să spun că Brâncuși a răsturnat placa turnantă a modernității. Modernitate care, așa cum se știe, a ramas pană azi un proiect neterminat, tocmai pentru că s-a pornit pe o cale
greșită în artă de la proiect la obiect și nu de la obiect la proiect. Adica, mai exact spus, s-a pornit de la proiectul de destrămare a formei la obiectul-semn-arbitrar, si nu de la obiectul-simbol-consacrat la proiectul umanității creatoare, așa cum ar fi trebuit să se întample pe cale naturală. De aceea tot ce e artificial în om generează război: război cu tine însuți și în final război cu toată lumea. A fost misiunea specială a lui Brâncuși să parcurgă calea dreaptă în arta modernă de la obiectul-simbol la proiectul umanității creatoare și să curățe drumul formelor de toate mortăciunile și obscenitățile artei moderne. Brâncuși este primul Înger de lumină care a ridicat singur Lespedea de pe mormântul umanității creatoare.
Ne rămâne nouă, marilor artiști de pretutindeni care iubesc fără măsură lumea aceasta, să ridicăm tot mai sus Marea Lespede care apăsa tot mai greu peste umanitatea noastra politică, economică, culturală și nu în ultimul rând ecologică. Natura umană își ascunde
esența în latura ei divină pe care o oferă dominării tehnice exercitate de om. În ziua în care tehnica va domina omul, natura se va elibera de esența divină prin “trei mișcari unite într-una singură” din care va apare unda de rezonanța holografică dintre plasma solară și magnetismul terestru. În acest moment am intrat deja în marele conflict dintre mișarea
structuralistă și mișcarea ecologistă, dintre mătură și atom. Esența naturii se află mai degrabă în mătură decât în atom. Ecologiștii ne vor bate cu măture, nu mai au nevoie de arme. Din fericire, chiar dacă războiul dintre mătură și atom continuă de 62 de ani,
victoria va fi până la urmă de partea artiștilor care fac o artă din familia sacrului.
sculptor Constantin Milea Sandu
Brașov, 2 martie 2007 – 19 februarie 2008

http://www.galeriadearta.com/articole/brancusi-in-constiinta-romaneasca-853.htm