Omul este definit de o sumă de stări contradictorii, când atinge cerul printr-o stare de beatitudine, când se zbate neputincios în tină prin stări depresive.Cei care cred că pot să zboare, se vor prăbuși în tină, cei complexați de viață își fac din slugărnicie și lingușire țeluri inverse, ce degradează și maculează omul.
Oamenii raportați la Eternitate sunt fire de iarbă care încolțesc în pământul frământat numit Viață, sunt o clipă ce zvâcnește dureros și apoi se stinge.
Trebuie privită și extrasă din intervalul ontologic partea luminoasă a vieții și aruncată la gunoi secțiunea urâtă a acesteia, iar timpul cred că trebuie umplut cu activități plăcute din care memoria să-și extragă amintiri frumoase.
Veșnicia timpului se poate împărți în cicluri în care se circumscrie viața, căci anotimpurile sunt asemănătoare cu etapele vârstelor prin care trecem, de la naștere și până la moarte :
primăvara = copilăria
vara = adolescența
toamna = maturitatea
iarna = bătrânețea.
Când bună-dispoziția dizolvă răul întins în corp ca o epidemie nefastă, am o sete imensă de oameni, i-aș stoarce de substanța lor dulce-amăruie și aș bea din ei.Miracolul de a fi om, minunea de a gândi, mirajul de a iubi, mirarea de a descifra tainele din suflet și din natură, toate alcătuiesc lumea surprinsă în toate ipostazele ei, de la negativitate la pozitivitate.Nu ne putem separa de lume, ne unesc aceleași trăsături și caracteristici umane, însă ne putem individualiza prin cuvânt.
Din cuvinte ce posedă intrinsec personalitate, prin ordonarea lor logică, i-a naștere limbajul poetic și filozofic.Dincolo de aria întinsă peste cunoaștere a realității perceptibile prin gnoze, pătrundem în zonele esoterice ale metafizicii.
Cuvântul se află pe treapta cea mai de sus a evoluției omului, prin el ne cunoaștem unii pe alții și avem acces la cunoaștere.Celor care se dăruiesc Cuvântului, acesta îi răsplătește inițiindu-i în arta raționamentelor rafinate și elevate, căci potențialul cuvintelor nu are limite,totul depinde de travaliul creatorului.Cuvântul chibzuit își extinde suprafața albă în semeni, creator de aprecieri și prietenii, pe când cel nechibzuit pângărește cu invidie și ură creaturile troglodite și obtuze.
Gândurile sunt asemenea vorbelor spuse în soaptă și care nu se aud, sunt absorbite de fluxul cerebral al lumii, care inoculează impulsurile nervoase fiecărui individ.La nivel individual, gândurile influențează linia vieții, îi pot da forme diverse, ce se rup până la urmă absorbite de moarte.Gândirea îl modelează pe om și, în funcție de calitatea ei, poate crea un om mare sau un om mic.Gândirea anihilează sentimentele și instinctele, desfășoară stările sufletești și caută în ele acte existențiale, atât pozitive, cât și negative.
Suntem cu adevărat oameni dacă intuim stările pietrei, ale sufletului, ale frunzelor și ale morții.
Asfaltul subțire pe care pășim delimitează viața de moarte, oricând ne putem prăbuși ireversibil spre abisul infinit al neființei, căci în lumea fragilă pătrund pungile de aer ale degradării și promiscuității, ce pot exploda la contactul cu realitatea inflamabilă.Interacționăm unii cu alții ca două bile ce se ciocnesc și își schimbă direcția și inspirăm cenușa din ceilalți, expirând răul.
Emoțiile strivesc plictisul și superficialul, creează adrenalină din care se hrănește tăcerea.Înlăuntru recidivează frica, dar o putem închide ermetic în spațiul creat de fantezii și imaginații.Plictisul devine efervescent dacă în el se strecoară agitația provocată de o activitate plăcută, iar efervescența devine euforie dacă în ea se insinuează satisfacția.
Oamenii aleg supraviețuirea în orice condiții, ceea ce înseamnă complacerea într-o lume îngustă și comodă, obișnuința cu gesturile unei iubiri consumate în aerul stătut al camerei și nostalgia de a revedea locuri pe care amintirea le-a însuflețit și le-a dat o atmosferă specială, încărcată cu miresme subtile.
Poeții cântă esența fericirii în femeie, în natura înconjurătoare, în activități, însă nu descoperă decât un simulacru al ei, un fel de bucurie siropoasă, o exaltare efemeră și o satisfacție vulgară.