la cei doi poli stau jucătorii doi:
o pasăre și doi vulpoi.
vulpoii ca vulpoii,
a nu se confunda cu vulpile polare
la îndemânare.
ei sunt marii maeștrii
păpușarii milenari.
stau fiecare
pe câte un pol călare
și țin pământul în hățuri
ca pe un mânz.
trăgând ei de meridiane
pământul s-a alungit
ca un zepellin, a tușit
și ... a plesnit.
de fapt, ei vroiau să prindă de ecuator,
să-l tragă mai jos,
dar nu se înțeleseseră încă, între ei
spre care, din trei.
au făcut cumva,
nu știu cum să vă povestesc,
de au oprit timpu-n loc,
ba chiar, îmi amintesc
că l-au dat înapoi.
Vedeți, astea sunt amintiri din viitor
de pe la noi.
Atunci s-au urcat pe un nor voiajor
și au făcut în sfârșit
inspecție și proces de contravenție
ca vinovatul, adică, să plătească,
așa fiind legea păsărească.
cei doi fiind trișori din fire
și pezevenghi fără asemuire
se ascundeau
după degetul mare de la picior
niciunul neluând vina asupra lor.
fiind mare criză
de țapi ispășitori
au devenit împăciuitori
și-au convenit împreună
să se mute provizoriu pe lună.
adică, în fiecare lună,
vreau să zic,
că trebuie să fi existat câte una pentru fiecare.
unul, considerându-se mai mare
a luat pământul în păstrare
și la pus la congelat:
să nu se strice, adică.
apoi s-au pus pe inventat
tot feluri de soluții și poțiuni
alchimice și chimice,
și fizice, desigur.
dar au descoperit că de unul singur
e greu de căutat.
și atunci le-a venit
un gând împăciuitor:
și-au întins larg brațele
și s-au îmbrățișat
într-un gest repetat:
over and over again.
din această mișcare a rezultat
un pătrat
nicidecum ,,păcat", să se consemneze
iadul poate să viseze
că a rămas gol
de când nu s-a reinventat păcatul.
adică, de acum.
gata, plec,să nu vă stau în drum.
să ne întoarcem la pătrat
(un plan transversal
adică, longitudinal
printr-un pământ virtual)- .
(iar punctul e-un pătrat mărit,
vream să zic)
atunci au descoperit de fapt,
că au murit
de vreme ce pământul s-a prăbușit.
și-au pus cenușă-n cap
și au bocit
(că pământ nu aveau de unde)
((știiți, și geto-dacii râdeau la înmormântările lor
așa ca mine acum: râd de necazul lor.))
Conform spuselor lui Descartes.....etc.
(Observați, a înviat și gramatica,
iar litera mare stă la început de rând, la locul ei
că nu ar sta ea la coadă, așa, fără temei.)
Iar ceea ce Descartes intuia
dumneavoastră aveți prilejul să observați
așa cum presupuneați
că Bacon încerca.)
Să ne întoarcem la pătrat.
Pătratul gol
era inutil și instabil.

Deci au hotărât,de comun acord
să îl ferece
cu lanțuri vreo zece
pământul să nu mai plece
și să se aplece
în continuare
pe axa lui de la nord la sud.
(bag sama, fratele nord
era cel mai mare
în această-mprejurare).
Încă nici nu era gata de legat Pământul
(Observați, și Pământul și-a primit
litera mare înapoi)
când cei doi
din nou s-au certat
și s-au supărat.
Paserea
stetea,
privea
și se amuza.
Fratele Sud
fiind mai cu samă supărat
fiindcă el a fost mutat
cu vreo opt grade mai la nord
dar Pământul
aproape răsturnat fiind
optul se înclină și el către zenit
și deveni un infinit mai mic.
(știți, cifra opt este infinitul în picioare stând
mi-am notat acest lucru undeva,
dar cred că mi-am pierdut hârtia prin buzunare
că acum sunt goale
nu că aș avea tendințe avare.)
((Și după cum ați observat
și banii i-am reinventat, ăăă..., cifrele
vroiam să zic, de fapt
da' m-a luat pe dinainte de căscat,
de somnoroasă ce sunt,
din cauza căscatului adică,
nicidecum că aș fi o căscată - eu,
ferit-a bunul Dumnezezu!))
(Aceasta e metoda cu suspans
e un fel de pas de dans,
știți, steep-by-steep.)

S-a râs destul despre români
cu balada lor tâmpă
despre păstoru'
ce sta rezemat în tâmplă.
Sta și cugeta
de moarte nici că îi păsa,
ba, se amuza:
de cei doi jucători
de la masa lui:
că erau trișori
și erau farsori.

Fiecare pasere
are graiul ei.
Graiul ca graiul,
dar scrisul te omoară
căci vorba scrisă nu rămâne,
de acum, zboară.
Se știe din bătrâni,
la noi , pe la români,
că fiecare pasere
piere
pre limba ei.
()doar că la noi, vedeți boieri dumneavoastră,
paserile n-au limbă, nu c-ar fi mute
că de vorbit vorbeau, adică, pardon, cântau;
astfel grăit-a Păcală, de fapt Păcălina lui,
că Păcală n-a avut vreme să mai vorbească -
știți la cine mă refer. La noi
așa se bocesc morții, prin râs, fie-le țărâna+))

puneți mâna dragi fârtați pe carte
și nu jurați,
nici nu înjurați,
ci învățați ce-a mai rămas....etc.
Că restul am luat noi.
Umbl-o vorbă pe la noi
,,cine râde la urmă, râde de două ori,
de fapt, în doi,
dar tot în trei, parcă se râde mai bine"
(Doamne ferește, nu l-a voyeurism mă refeream aci,
nici la sexism,
ci la parte.
Căci cine are carte, deh,
nu are și parte decât dacă
nu cumva și-o face singur.)

Cum e vorba din poveste
înainte, muuuu....(etc.)...lt mai este.
Acum eu merg la culcare
cu un gând bun pentru fiecare.
După cum veți putea observa în continuare
când veți reciti cu răbdare,
ați fost reinventați, fiecare.
(Pentru cei ce înțeleg mai greu:
întregul a fost divizat în trei,
apoi în câți și câte vrei,
ceea ce-i mai greu de demonstrat
și vă rămâne temă de vacanță.)
(Când nu aveți ce face și vă plictisiți,
puteți să vă și gândiți
regândindu-vă totodată,
reinventându-vă adică.)
Sper că vă las fără frică.
Noapte bună, sting lumina,
cine se trezește primul,
aprinde lampa.
Să ne vedem ....etc,
cu fericire și pace!