agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-03 | |
Trepte spre lumină
Din negura timpului omul a căutat apropierea de perfecțiune și divinitate, transmisă oral prin basme și balade a căror decriptare o putem face mai ales printr-o abordare în context multicultural. Avem informații despre întâlnirea lui Moise cu Dumnezeu, a lui Daniel cu arhanghelul Gabriel, dar și despre consecințe: Moise și-a acoperit fața, iar Daniel a zăcut trei săptămâni. Unele basme și balade românești sunt ecoul unor procese inițiatice. Spre deosebire de lumea hindusă și de Apocalipsa creștină, unde se consideră șapte chacre sau trepte de inițiere sau peceți, în mentalul colectiv al strămoșilor noștri sunt zece trepte inițiatice pentru atingerea perfecțiunii. Desăvârșirea spirituală de tip autohton rezultă și din spusele unui monarh, practicant al isihasmului, care a vorbit despre atingerea doar a nivelului opt de către sihaștri. În balada „Soarele și Luna” sunt prezentate atât numărul anilor de inițiere (nouă), numărul vehiculelor folosite (nouă cai) și numărul nodurilor energetice depășite (nouă fecioare). Privit altfel ar fi precum un arbore cu trei brațe: de o parte fecioarele (principiul feminin, pasiv), pe centru caii (vehiculul energetic-Kundalini) și de cealaltă parte timpul (anii prin care se identifică principiul masculin). De exemplu în versurile „... pe nouă cai/ Patru-am ciumpăvit, Cinci am omorât”, descoperim (ca la despicarea firului în patru) adevăruri similare concepțiilor talmudice, zoharice, creștine și ale lui Ali, ginerele Profetului, care spune că: „nu există verset coranic care să nu aibă patru sensuri: exoteric-exterior-zhahir, esoteric-interior-batin, definitoriu-literal-hadd (ceea ce este permis și nepermis) și destinal (ceea ce Își propune Dumnezeu să realizeze în om, mottala - și care este în concepția Brahmană, „Regina stelelor”, care se află dincolo de a patra stare, numită și „Cea încolăcită (Kundalini)... ea îl învăluie pe Shiva cu trei inele și jumătate”); și tot așa, sunt numai patru evanghelii oficiale. Polaritatea Soare-Lună (Pingala sau surya=soare și Ida sau chandra=luna la hinduși) este subliniată prin apariția lui Adam și a Evei, care-l sfătuie pe Soare să nu se unească cu sora sa Luna-Ileana Simzeana, ca să nu ajungă în iad. În concepția orientală, în jurul coloanei vertebrale circulă energii profunde – dintre care cea mai importantă este sushumna, care la rândul ei are trei învelișuri/canale. „Un pom ofilit, Un pom cătrănit” este asemănător canalului cu tendință spre inerție, diferit de canalul central numit citrini sau „Drumul raiului”, și asemănător celui descris în baladă prin raiul care dăruiește bucuria nemuririi, unde sunt „Sfinți și mucenici,/ O sută și cinci;/ Iar mai jos de ei,/ Sfinți mai mărunței,/ O sută și trei” (numerologic fac zece). Fratele Soare construiește mânăstire pentru mireasa Cosânzeana, cu scară și pod de fier (simbolul lui Marte, deci al luptelor interioare pe care le duce eroul între cele două opțiuni, iad-rai), apoi pod de aramă (simbol al zeiței Venus, care face posibilă trecerea barierelor umane spre „nunta ritualică” pentru a ajunge în nirvana). Lateralitate stânga-dreapta, din baladă, Ileana în stânga (Ida) și Soarele în dreapta (Pingala) apare în numeroase lucrări, precum în Isaia(48.13), unde Dumnezeu spune: ”Mâna Mea (stângă) a întemeiat pământul, și dreapta Mea a întins cerurile”. Pământul este principiul feminin, iar cerurile principiul masculin. Din păcate, în baladă, unirea Soarelui cu Luna pare imposibilă: mireasa sare în mare și se transformă în mreană, de unde este pescuită (procesul asemănător traversării Mării Roșii sau a pustiului - care reprezintă a doua naștere și corespunde realizării sinelui), și transformată în Lună (astrul nopții). Astronomic, „unirea” se produce în timpul eclipselor totale de soare. În același registru se află și basmul „Prâslea cel voinic și merele de aur,” în care apar trei feciori, trei zmei și trei fete de împărat; vehiculul realizării inițiatice este reprezentat de calul năzdrăvan și copacul vieții, sau cel cu merele de aur (simbolul luminii divine). Lumina este treapta cea mai înaltă pe care poate spera să o atingă un om, deasupra căreie se manifestă cel mai înalt nivel - Ain (fără, în ebraică), și Nirguna (în hindusă), apoi Ain sof (fără sfârșit) sau Sada Shiva și Ain sof aur (adică lumina fără sfârșit), sau Adi Shakti la hinduși, Sofia la gnostici sau Sfântul Duh la creștini - care este lumina înțelepciunii, pogorâtă de Rusalii. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate