agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-15 | |
Dând glas pustietății...
Adeseori trecînd pe Aleea clasicilor literaturii române din centrul Chișinăului, în capătul căreia stă cocoțat bustul lui Alexandr Pușkin, citeasc versurile cioplite pe postament ce-i aparțin: „ Cu lira nordică, dând glas pustietății Am poposit aci...” Mă uimește cuvântul „pustietății” și mă întreb: oare atunci, în acea perioadă, cînd Alexandr ( Sașa) Pușkin fusese exilat în Basarabia (1820), moldovenii nu aveau tradițiile, obiceiurile, folclorul care-l au acum? Oare el a văzut numai locuri pustii și n-a putut să-l impresioneze nimic? De ce Basarabia, în viziunea lui era un loc pustiu? Acest frământ a sporit și mai mult când, nimerindu-mi în mâini un volum de Alexandr Pușkin, am citit o scrisoare de a Domniei sale, din 1830, scrisă deja după plecarea lui din Basarabia. El îi comunica amicului său din Chișinău N.S.Alexeev că aflarea lui pe meleagurile noastre în exil, nu i-a lăsat nici o impresie deosebită. „ Prebâvanie moio v Bessarabii do sele ne ostavilo nicakih sledov – ni poeticeskih, ni prozaiceskih”. ( Aflarea mea în Basarabia nici pînă în ziua de azi nu mi-a lăsat vreo amprentă cît de cît, nici poetică, nici prozaică”) În prefața ediției complete a lui Alexand Pușkin din 1887 ( în redacția lui P.A.Efremov), am aflat preocupările și pasiunile ce le-a avut tânărul surghiunit în Basarabia. „ Vino, cartocinaia igra, volokitstvo za koketlivîh i vesima ustupcivîmi moldovankami, greceankami, italiankami, evreikami i țigankami; zadornîie stocnovenia s șulerami i breterami... nakoneț – dve duăli, blagopolucino, vprocem, oconcivșiesea – takovî bîli proiavlenia razmașistoi naturî molodogo izgnannika...” ( Vinul, jocul de cărți, turbulența după cochetele și ușuraticele fete moldovence, grecoaice, italience, evreice și țigance: confruntările zvăpăiate cu potlogarii, coțcarii... în sfîrșit – două duieluri, care s-au terminat cu bine, acestea erau manifestările tînărului și aprigului surghiunit). Deci, reiese, că poetul ducea o viață destul de interesantă în felul său pe acest loc „pustiu”. Pușkinistul Boris Trubețkoi, în monografia sa „Pușkin în Moldova”, reeditată la Chișinău tocmai de 7 ori, la pagina 180 menționează: „ În persoana lui Pușkin, care a întruchipat în sine geniul poeziei ruse, pentru prima oară au început a se contura relațiile culturale și literare dintre poporul rus și cel moldovenesc.” Adică această personalitate, a deschis pentru prima dată porțile culturii ruse la noi în Basarabia!?. Una ne spune savantul, nominalizat mai sus,dar alta găsim într-o scrisoare adresată de către Alexandr Pușkin amicului său de la Chișinău în anii de surghiun: „ Zdesi u nas moldovanno i toșno, ah Boje moi...” ( Aici la noi e moldovenime și greață, Dumnezeul meu...!) ( vezi volumul 7 al operelor pușkiniste, în redacția lui A.S.Suvorin, S-Petersburg, 1903, pagina,47). Aș dori să-i întreb pe pușkiniști, cum înțeleg dumnealor cuvîntul „ moldovanno” ( moldovenime)? Cuvîntul „toșno” (greață), însă, nu exprimă nici un dubiu, nu-i așa? Același ”respect” al poetului față de poporul român basarabean, în mijlocul căruia se afla, îl desprinde-m și dintr-un catren din romanul în versuri „Evghenii Oneghin”: „Dalece severnoi stolițî Zabîl ia vecinîi vaș tuman I volinîi glas moiei țevnițî Trevojit sonnîh moldovan”. În traducere română înseamnă: Eu v-am uitat cu nordu-n ceață Cu val de neguri și curteni Ca să-i trezesc în dimineață Pe somnoroșii moldoveni. Boris Trubețkoi, în monografia sa, afirmă că la acele vremi, cînd Pușkin i-a numit pe moldoveni „somnoroși”, i-a avut în vedere pe boieri, deși savantul nu aduce nici un argument convingător în această privință. Și dacă alte argumente convingătoare nu există, atunci, haideți să ne punem întrebarea: ce a vrut să demonstreze marele poet național al rușilor, mai turnînd, ca din gavanos, următoarele strofe: Sredi neistovîh țîganok Ia, kak Orfei sredi vakhanok. V crugu koketok moldovanok, Pojalui, bog sredi bolvanok. Zato mej grustnîh moldovan Ne lani v ovraghe livinom. Vernee, lev mej obezian. Ia – koni arabskii Alimadan V smirennom tabune oslinnom. În limba română: Printre-ale țigănimii mutre Eu sunt Orfeu ca printre cutre. Eu printre moldovence proaste Sunt Zeu al vechilor năpaste. Iar printre moldoveni sunt eu Nu căprioară, dar un leu. Mai bine zis, printre maimuțe Sunt leu și cal de Almadan, Tu al măgarilor tăpșan. În aceeași monografie, B.Trubețkoi încearcă să ne convingă că poetul a manifestat un viu interes față de viața social-politică a românilor basarabeni (moldovenilor) ( paj.7 și 180). Părerea mea, însă, e că poetul a avut atitudine aproape de ostilitate și plină de aroganță. Precum este stabilit, Alexandr Pușkin venise la numai 8 ani după cotropirea Basarabiei de către Imperiul Rus. Nu odată m-am întrebat: care, totuși, a fost poziția lui Alexandr Pușkin – a unui om progresist al Rusiei – față de răpirea teriroriului dintre Nistru și Prut la 1812? Citez fraza ce aparține marelui poet: „Dunărea trebuie să devină reala frontieră dintre Rusia și Turcia. De ce Ecaterina nu a realizat acest plan important la începutul revoluției franceze, cînd Europa nu avea timp să acorde atenție la întăririle noastre militare, iar Turcia extenuată nu putea să ne opună nici o rezistență? Acest lucru ne-ar fi scutit pe viitor de griji suplimentare.” Ziaristul Serghei Fomin, în articolul „ Și totuși regele e gol!”, apărut în revista „Kodrî” de la Chișinău, în numărul 6, paj.151 din 1989, reproducînd acest pasaj pușkinist de mai sus,regretă pe bună dreptate că poetul, nu ne știa bine nici istoria,nici geografia, nici necazurile acestui pătimit pămînt al Basarabiei. În altă carte „ Jizni Pușkina, rasscazannaia im samim i ego sovremennikami” ( Viața lui Pușkin povestită de el și contemporanii săi) editată la Moscova în 1987, la paj.428, citim o altă referință a marelui poet din acele vremi, la tema menționată: „ E o chestie importantă: ce are de făcut Rusia: vom cuceri noi Moldova și Valahia sub pretextul mijlocitorilor pacifiști, vom trece Dunărea în calitate de aliați și dușmani ai dușmanilor lor?” De aici rezultă și mai pregnant ambițiile imperiale ale tînărului poet, desconsiderarea și ignorarea românilor basarabeni, care nimeriseră de sub jugul turcesc sub jugur rusesc. Domnia sa se credea, probabil, că în surghiunul din Basarabia, se află de fapt în Rusia, deoarece versurile următoare ne demonstrează că Prutul, în viziunea sa, era frontiera dintotdeauna a pămînturilor aflate în posesiunea rușilor: „ V stepeah zelennîh Budjaka, Gde Prut, zavetnaia reka, Obhodit russkie vladenia.” Peste-al Bugeacului întins Pe unde Prutu-și face cale, Moșii rusești se-ntind natale... Exprimîndu-și în opera sa atitudinea față de poporul nostru, Alexandr Pușkin se referea adesea la boerii moldoveni. Avea el ce avea cu dînșii. Precum se știe, în acea perioadă, la Chișinău, trăiau în afară de băștinași, și alte naționalități. Poetul, însă, nu se știe de ce, se împiedică cel mai mult de moldoveni. Odată, Alexand Pușkin și-a permis s-o insulte în public pe soția boerului Tudor Balș. Soțul acesteia i-a făcut observație, chemîndu-l la respect, dar Alexandr Pușkin i-a replicat... cu pumnii. L-a bătut zdravăn, încîr gubernatorul Basarabiei generalul Inzov, ocrotitorul său, a fost nevoit în semn de pedeapsă să-i aplice arest la domiciliu. Acest lucru îl confirmă însuși poetul. În volumul 5 al operelor sale, apărute în redacția lui Brokhauz-Efron ( S-Petersburg, 1911, pag. 529), găsim următoarele cuvinte: „ Bătrînelul Inzov mă închidea sub arest la domiciliu, de fiecare dată cînd se întîmpla să-l bocănesc pe vreun boer moldovean.” Cazul respectiv i-a servit drept sursă de inspirație, fiind redat și în versuri: „.. iasskii pan Izvestnîi nam bolvan... Pobit nemnojko mnoiu...” “… boier ieșean Ce-l știm de bădăran… A fost bătut de mine.” Dar poate atitudinea poetului a fost alta față de reprezentantele sexului frumos? În ediția operelor complete din 1887, în redacția lui P.A.Efremov ( pag.388) citim următoarele: „Tî nakazana segodnea I tebea pronzil Amur O, ciuvstvitelinaia svodnea, O , krasa moldavskih dur!..” Traducerea în română înseamnă: “Ești pedepsită azi de-Amur Săgeți de dor ți-nfige-n coaste -- Ce moldovence-am cunoscut Frumoase, dar atât de proaste!” Dar poate că pe poet l-au inspirat locurile „pustii”, care erau atunci virgine, fără poluări și pesticide? Cum apărea orașul Chișinău în viziunea poetului? Punem atare întrebări, știind că Alexandr Pușkin a locuit timp de trei ani în acest oraș. Aici i se înalță azi monumente, aici avem o casă-muzeu, biblioteci, liceu, ce-a mai frumoasă stradă din centrul urbei ce-i poartă numele... Iată ce referire găsim în opera dumisale: „ Проклятый город Кишинев! Тебя бранить язык устанет. Когда-нибудь на грешный кров Твоих запачканных домов Небесный гром, конечно, грянет, И — не найду твоих следов! Падут, погибнут, пламенея, И пестрый дом Варфоломея, И лавки грязные жидов: Так, если верить Моисею, Погиб несчастливый Содом. Но с этим милым городком Я Кишинев равнять не смею, Я слишком с библией знаком И к лести вовсе не привычен. Содом, ты знаешь, был отличен Не только вежливым грехом, Но просвещением, пирами, Гостеприимными домами И красотой нестрогих дев! Как жаль, что ранними громами Его сразил Еговы гнев! В блистательном разврате света, Хранимый богом человек И член верховного совета, Провел бы я смиренно век В Париже ветхого завета! Но в Кишиневе, знаешь сам, Нельзя найти ни милых дам, Ни сводни, ни книгопродавца. Жалею о твоей судьбе! Не знаю, придут ли к тебе Под вечер милых три красавца; Однако ж кое-как, мой друг, Лишь только будет мне досуг, Явлюся я перед тобою; Тебе служить я буду рад — Стихами, прозой, всей душою, Но, Вигель,— пощади мой зад! ” În românește: Oraș de hulă – Chișinău, Te-oi blestema viața toată – Din păcătosul cer al tău, Spre casele duhnind mereu Un fulger groaznic o să cadă. Și-atunci ți-oi pierde urma-n hău... Vor arde-n flăcări să dispară Bârlogul lui Bartolomeu, Tejghele jidovești murdare: Crezând lui Moise – așa, în pară, Sodoma-a ars odinioară... Dar lui, acest oraș zurliu, Cu Chișinău nu-i fac pereche... Eu Biblia prea bine-o știu, Cu laude nu stau de veghe Sodoma, știu, era vestit Nu doar prin dulcile păcate Dar și cu școli, cu chefuri mari Cu fete coapte-un pic umblate... Păcat că tunete-nfocate Iehova aprig i-a menit Într-un dezmăț fără de vină, Sunt om păzit de Dumnezeu Sau cel ce-n tron are hodină, Mi-aș fi-ndurat și veacul meu Ca-n cel Paris – oraș lumină! Da-n Chișinău și singur știi, Cucoane nu găsești duioase, Nici întâlniri în librării – Soarta aici ți-i dureroasă! Că ți-or veni într-un târziu Trei mândre dulci în prag de seară, O, frate, nu-s convins, nu știu... Oricum, prietene, când sunt Cu fundu-n sfânta relaxare! Firește, nu i-a prea convenit poetului orașul provincial de atunci și el l-a imortalizat în aceste culori sumbre. Se vede că tânărul Sașa Pușkin, pe atunci,era înclinat spre slăbiciuni față de minorități cu șezuturile azurii ( avea tot dreptul) deoarece Vigheli, precum observați din destăinuirile bietului poet, îi prea obosea fundul... Și totuși, am căutat insistent în opera sa măcar un cuvînt de bine despre românii basarabeni, dar zadarnic. Dimpotrivă. Am găsit în versurile lui multă desconsiderare; robia și biciul e totul ce mai puteau merita popoarele asuprite de Imperiul Rus. Mai pașteți, pașnice popoare De ce a turmei libertate, Dacă nici knutul nu o doare? Să fie tunsă, sfîșiată Și moștenirea fie-i toată Doar bici și jug, și clopoței... După perioada de aflare în surghiun, la 1823, Alexandr Pușkin părăsește Basarabia și pleacă la Odesa. Am crezut că nu va mai reveni în epitetele sale: „somnoroși”, „proști”, deoarece, precum mărturisește Domnia sa unui prieten „... eu am părăsit Moldova mea și m-am ivit în Europa”. Însă, oricît ar fi de straniu, chiar și din Odesa ( din Europa, adică) el continuă să-i prezinte pe moldoveni în aceleași culori: „Iazîk Italii zlatoi Zvucit po ulițe veseoloi, Gde hodit gordîi slaveanin, Franțuz, ispaneț, armeanin, I grek, i moldovan teajiolîi...” În românește: Dulce grai italian Răsună-n străzi și pe maidan Pe unde-și are pasul grav Franțuz și spaniol și slav, Și grec, și armean, și moldovean bolnav... A spus poetul și... a plecat. A plecat, ca ilustrul nostru clasic Vasile Alecsandri, pe bună dreptate să-i răspundă cu următoarele versuri, recunoștință la atitudinea rusului, față de poporul nostru: Fiind mai negru ca țiganii Ce-ai tot cerșit la noi cu anii, Tu, cel primit cu dor de sus Nici bogdaproste nu ne-ai spus. Cu dar de pâine și de sare, Cu vin din beciul nostru mare Te-am ospătat. Iar tu în zori Râzând, te-ai scîrnăvit în flori. Apoi prin codri de milenii Ai tot umblat de dragul lelii. Ei, vezi atunci? Pun mâna-n foc: Tu n-ai fost cal arab, ci porc! (din ziarul chișinăuean „Þara”, din 21 mai 1991) Desigur, că o să-mi replicați și veți zice: Poetul s-a aflat în Basarabia în exil. Era supărat pe propria-i soartă și nu l-a obligat nimeni să ne studieze, să ne înțeleagă destinul, necazurile. Este un adevăr. Dar cine i-a permis să ne ponegrească, să ne insulte în opera sa pe care rușii an de an o reeditează și o popularizează nu numai la ei în țară, ci pe toate merifdianele globului. Aceste injurii dăinuie în opera sa. Iar noi, pușkinizăm în continuare localitățile din Republica Moldova. În toate orașele și orășelile avem străzi ce-i poartă numele. În satul Dolna – muzeu și monument. La Chișinău – casă-muzeu și trei monumente ș.a.m.d. Iar în centrul Aleii Clasicilor literaturii române de la Chișinău, aidoma unui feldfebel ( fruntaș), ca reprezentantul „fratelui mai mare” stă monumentul lui. Deși, din istorie este cunoscut că acest monument, a fost înălțat în altă parte din parcul respectiv. Prin anii 60 al secolului trecut, când a fost inaugurată Aleea Clasicilor, comuniștii l-au strămutat, ca să simbolizeze „influiența marii culturi ruse, prin persoana lui A.Pușkin” asupra literaturii române. Monumentul propriu zis (autorul A.Opekușin) a fost inaugurat la Chișinău în anul 1886 și se afla într-un colț al parcului, mai aproape de veceul public de azi. În acel loc istoric ar fi bine să fie reamplasat. Sunt convins că ar fi ceva firesc. Ar însemna un adevăr și un loc care-l merită un poet din partea poporului ce se respectă. E știut că localitățile Moldovei sunt împînzite de monumentele acestui șovin agresiv al Rusiei, numai pentru faptul că s-a aflat aici, la noi, în surgiun. La Chișinău strada centrală în poartă numele! La Dolna, e casă-muzeu, ca și la Chișinău! Au loc sistematic zile pușchiniste (und ear trebui neapărat să se cintească mostrele lui descries mai sus!) cu participarea oficalităților locale și cele sosite din țara lui! Mie, toate-acestea îmi stîrneasc greață! Oare cum s-ar simți un armean la Erevan, un evreu la Tel Aviv, un Georgian la Baku, un spoaniol la Madrid, știind că monumental din centrul capitalii țării lui, reprezintă chipul unei persoane care i-a ponegrit în opera lui nemuritoare întreg neamul?! Poate eu nu înțeleg ceva la mijloc. Educați-mă, dsragi cititori, cu un sfat prietenesc. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate