Continuatorii faptelor bune ale strămoșilor


Au trecut mai bine de două sute de ani de când s-a strigat: „Libertate și fraternitate!”. Tot atunci europenii descopereau, prin limba sacră a hindușilor, că sunt frați cu aceștia. A fost germenele mai multor mișcări spirituale; ecoul peste mii de ani a ceea ce se poate numi vocea sângelui pe evrei i-a chemat să-și unească forțele pentru renașterea Israelului, iar pe europeni spre o Europă Unită.

Cu vreo zece ani în urmă descopeream o origine străveche pentru termenul BOIER. Recent, o persoană importantă mi-a spus: „Aveți nevoie de finanțare pentru a cerceta și a publica. Cine vă finațează?...” Mi-am amintit de imaginea renașterii românismului sub Ion Sandu Sturza, domnul Moldovei - caracterizat ca un boier sărac, dar „nu aceste lucruri, puține și pieritoare, au făcut bogăția lui Ion Sandu Sturza, ci inima, sufletul său,” fiind integru, iubitor de neam și tradiție (după cum menționează și Constantin Gane). Un strămoș de-al său, Ilie, la 1672 refuzase tronul Moldovei, spunându-le boierilor „că de va fi domn pe toți boierii îi va pune sub sabie.”

Poate că acum, când unii mai privesc cu dispreț trecutul este momentul să deschidem cărțile lumii și să căutăm adevărul. Tradiția omenirii păstrată în mitologie și în cărțile sfinte relatează de acele vremi dinainte de potop (8700 îHr. după cercetătorii americani). Astfel „Uriașii erau pe pământ în vremurile acelea, și chiar după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii cari au fost în vechime, oameni cu nume” (Geneză 6.4). De aici și până la relatările lui Hecateu Abderita (330 îHr.) despre un titan, BOREAS, fiul lui Astraeus și al lui Eos nu este decât un pas.

În insula Leuce (azi a Șerpilor), în țara Hyperboreilor, se afla un templu al lui Apollo, unde preoți erau fiii lui Boreas, oameni înalți de 6 coți (aprox. 3,9 metri), iar descendenții lui Boreas se numeau Boreați. De asemenea se cunoaște un cult al taurului sacru, puternic dezvoltat în lumea indo-europenă, a cărui începuturi pot fi reprezentate de legenda lui Io (fecioara iubită de titanul Zeus) și legenda transformării lui Zeus în taur alb, pentru a o răpi pe Europa (a căror fiu va fi Minos). Declinul îl reprezintă mitul în care Theseus ucide Minotaurul; cultul taurului și vacii sacre supravițuiește mileniilor în India și Egipt; mai apare sub forma Vițelului de aur în Biblie, iar ca o reminescență, poate, la noi credința existenței unui bour alb în codrii Moldovei.

Dintr-o lucrare de studii indoeuropene știu că „cea mai veche societate irlandeză era împărțită în druizi, războinici(flaith) și țărani liberi - numiți crescători de animale (bo aire)”. În lumea adamică Abel este crescătorul de vite, ucis de fratele său Cain, agricultor. Poate că nu este vorba de acțiune distructivă, ci de o separare definitivă între cele două ocupații; agricultura este o activitate sedentară, iar creșterea animalelor a implicat o transhumanță, o dispariție temporală din sat. Cu timpul unii crescători devin puternici și vor stăpâni atât animalele cât și un areal de depozitare a bunurilor, unde yard (din BO-YARD=bo-ier, în engleză) înseamnă unitate de măsură, curte. EIRE sau IRISH (denumirea Irlandei) are legătură cu earth (pământ), earl (conte, nobilul care deține acel pământ), termenii olandezi ere (onoare) și er (aici), termenii germani er (formulă de politețe), her (aici) și herr (domn, stăpân).

Sanscritul GO (în persană GÂV) este conform englezului cow, germanului kuh, latinului bos, bovis (după filologii francezi), deci și românescului bou, bour.
Deci BOIER (care are corespondențe în engleză și franceză boyard, în olandeză bojaar - boier și boer - țăran, în germană bojar - boier, în spaniolă boyard - boier și boyero – bouar/ văcar) nu poate fi un termen nou adus de năvălirea slavă din secolul VI, așa cum se afirmă în DEX (din slavul boljarinu, care se vede că este de fapt o preluare din limbile vorbite în Europa medievală).

Nu este de neglijat asemănarea dintre cow-ul englez și tradiția egipteană, unde existau trei principii spirituale (akh - forța spirituală, ba cu pluralul bau - suflet exterior și ka - ființa dependentă de hrană, individualitatea, cu pluralul Kau cu sensul de strămoși și având ca homofon taurul). Poate că aceste părți ale sufletului, ba și ka, într-o civilizație dominată de cultul taurului s-au „unit” sub forma baka (sufletul „ba” al taurului „ ka”, și care prin rotacimul b-v se pronunță vaca); în arabă baqara înseamnă vacă (terminația ra poate vine de la zeul RA, a cărui soție Hathor este zeița-vacă).

Este posibil să fie reminescențe ale limbii primordiale, dinaintea Turnului Babel, din care își trag seva și cele două forme menționate (cow-go și bo), care au dus la formarea cuvintelor legate de creșterea boilor și a proprietarilor de boi, boierii.

În tradiția noastră boierii au condus țările române; unii dintre ei și-au manifestat iubirea de cultură și artă, precum Brâncoveanu în Muntenia, Mihai Sturza în Moldova (iubitor de arginți care a inițiat în 1835 Academia Mihăileană, primul așezământ de învățământ superior care a deschis calea afirmării spiritualității românești autohtone – inclusiv pe plan internațional).

Este timpul să devenim purtători ai unei bogății indestructibile, cea a sufletului, pe care vechii egipteni au exprimat-o prin ba și/sau ka - și care dăinuie peste timp mai mult decât efemerele acumulări materiale. Să fim continuatorii faptelor bune ale strămoșilor noștri (pline de lumină spirituală), și să alungăm întunericul rătăcirilor umane ce au zguduit uneori istoria neamului nostru.