Atunci când am revenit de la Agigea, mi-am dorit foarte mult să scriu despre evenimentul la care am participat. Am făcut câteva încercări. Nici una nu m-a mulțumit însă. Mi-a fost pur și simplu imposibil să iau decizia de a publica ceea ce am scris.
Mi-am dat seama la un moment dat că eram plin de imagini. Ceva asemănător unor decupaje din ziare și reviste. Frânturi de fraze, înlănțuiri de imagini, impresii șocante, suntete stranii. Toate se suprapuneau și dansau înăuntrul meu înnebunitor, dar nu se legau. Pur și simplu, refuzau să devină ceva. Altceva. Altceva decât un banal colaj din frânturi de realitate. Refuzau să devină materie primă, încăpățânându-se să rămână fragmente parcă disparate, ale unei realități stranii, ale cărei sensuri îmi scăpau.
Apoi, viața a trebuit să își urmeze cursul. "Vacanța" literară, a trebuit să ia sfârșit și am revenit la activitățile mele cotidiene. Undeva înăuntrul meu, știam că într-o zi, toate aceste fragmente de realitate interioară și exterioară, vor trebui să cedeze, să fuzioneze și să devină materie primă. Acea materie primă care să-mi permită să exprim ceva care să semene cu mine și totuși, să fie altceva.
Atunci când am scris "Dragi colegi I", eram într-un moment în care făcusem pasul, poate primul pas important către altceva. Home Business pe Internet.
Internet-ul este un fenomen complex, cu care am făcut cunoștință prin anul 2001. Acum, după cinci ani de "hoinăreală" pe Internet, am descoperit foarte multe din această fascinantă lume și totuși, îmi dau seama cât de multe așteaptă încă să fie descoperite.
Una dintre descoperirile care m-au marcat, este și "poezie.ro".
Aici, în paginile acestui forum aparte, am descoperit prieteni noi, idei noi și am publicat ceva mai multe din scrierile mele. Aici am fost citit, am provocat reacții și în fine, am trecut dincolo de ecranul lumii literare virtuale, întâlnindu-mă cu o parte din cei de dincolo de ecran.
Atunci când eram încă sub impresia zgomotoasă a evenimentului Agigea, nu am putut să identific un detaliu extrem de important: Omul de dincolo de ecran.
Acum când scriu aceste rânduri, mi se pare chiar hilar, pentru că am ajuns la Agigea, având drept principal obiectiv tocmai această "de-virtualizare" a colegilor mei. Voiam să cunosc scriitorii de dincolo de ecran. Să "pun mâna" pe ei.
Unul dintre șocurile care m-au blocat atunci și pe care le-am conștientizat abia acum, este generat de o realitate pe care nu am crezut că o pot trăi. O realitate cu care m-am confruntat, dar pe care am refuzat undeva în străfundurile mele să o accept, pentru că mi se părea aberantă și pe cale de consecință, imposibilă: Virusul literar.
Singura paralelă care îmi vine în minte pentru a oferi o imagine cât de cât coerentă, este aceea a agentului Smith, "Agent Smith" din filmul Matrix.
Ce vreau să spun?
Am descoperit că este posibil ca datorită mediului virtual, să devii "cineva", fiind totuși un NIMENI. Am întâlnit un astfel de nimeni, care s-a manifestat zgomotos, vulgar, grosolan, atoateștiutor, ca și cum s-ar fi aflat în continuare pe Internet, la adăpostul sigur din spatele ecranului, al "User ID" și al unui "password".
Am descoperit atunci cauza unor polemici virulente pe care nu le-am înțeles și la care am refuzat să particip altfel decât cvasi-pasiv, citind.
Am înțeles ceva ce până la contactul șocant cu realitatea, mi se părea imposibil: civilizația internet a dat naștere unei specii stranii de umanoid: umanoidul care nu există decât în lumea virtuală, deși are un corespondent rudimentar și aici, în luimea concretă.
Ce vreau să spun? Am observat --- și nu e vorba numai de poezie.ro ci în general de Internet, că a apărut un gen de "producători" de diverse, care scriu, sau produc ceva în mediul virtual. Dar, o fac de așa manieră, încât parcă s-ar adresa ecranului. Mai exact, ignoră un fapt esențial: faptul că în spatele fiecărui ecran se află totuși o ființă umană. O ființă umană care trebuie tratată ca orice ființă umană, cu un minim de respect, considerație, decență.
Dar toate acestea, sunt până la urmă rodul educației. Mai precis al autoeducației, al autoinstruirii, al autocontrolului. Cum pot să apară decența, considerația, respectul, civilizația, educația, autocontrolul, altfel decât din interacțiunea directă cu semenii noștrii, adică, din experiența de viață? Privind prin această prismă, devine destul de evident un fapt: la adăpostul anonimatului pe care îl oferă Internetul, poate oricine să facă aproape orice. Poate să își etaleze orice: grosolănia, frustrările, lipsa de educație, sferto-doctismul, ignoranța, incultura crasă, animalismul, primitivismul, agresivitatea, obscenitatea. Ecranul suportă practic orice. Pentru a publica pe Internet, nu e nevoie de cine știe ce. Scris, citit și un pic de cunoștințe de utilizare a calculatorului. Un puști de 10 ani, care a avut calculator de pe la trei ani, a avut timp destul să devină "copilul teribil" al familiei. Nu vreau să detaliez, dar voi spune doar că am văzut destule cazuri de copii "geniali" care, dat fiind faptul că părinții n-au depășit școala profesională ca nivel de instrucție, au ajuns să dicteze în casă și să fie priviți ca niște zei, la cei câțiva ani ai lor.
Acesta este unul dintre efectele sociale nedorite ale Internetului: Idolii de mucava. Idoli care ajung să îngroașe rândurile infractorilor, ai lumii interlope. Idoli a căror vârstă poate începe chiar de pe la 3 ani. Ce se poate cere de la un astfel de copil la vârsta de 15- 17 ani? Unui copil a cărui instrucție, cultură și cunoaștere au început la 3 ani, în fața monitorului și se rezumă la violență cultivată prin jocuri pe PC, fraudă electronică, teribilisme infantile, situri porno și alte astfel de tentații facile ale Internetului? Tentații care părinților le sunt total necunoscute, pentru că --- nu-i așa? --- ei sunt "prea bătrâni pentru chestii din astea", "lasă copilul să se distreze". Numai că "odorul", "copilul" crescut și educat de jocurile de tip "point & shoot", habar nu are care este diferența dintre a trăi în lumea reală și a te juca în lumea virtuală. Că dincolo de fiecare ecran, există o ființă umană.
Că viața, înseamnă cu totul altceva decât "F2 - Save" și "F3 - Load". Că lumea virtuală, Internetul, reprezintă o parte infimă a ceea ce înseamnă Viață, Omenire, Univers.
Nu trebuie să uităm nici o clipă Omul care se află în spatele fiecărui ecran. Există mulți oameni de mare valoare care au înțeles că Internet este un mijloc de comunicare care "dizolvă" distanțele fizice, care poate servi la răspândirea cunoașterii cu costuri infime. Ar trebui un material vast, fie și numai pentru a inventaria succint o serie de resurse pe care eu le-am găsit pe Internet și sunt conștient că nu am explorat poate mai nimic din ceea ce există în această mare de informație, numită generic "Internet".
Am întâlnit la Agigea în egală măsură și puști idiotizați de excesul de lume virtuală, dar și ființe umane a căror vârstă îi încadrează în categoria "copii", dar a căror maturitate, responsabilitate, bun simț, umor și spontaneitate, îi plasează cu mult dincolo de vârsta fizică, într-o lume a responsabilității, a colaborării, a creativității. O lume care m-a făcut să îmi întăresc convingerea că Internetul, calculatorul și lumile virtuale în general, pot fi asimilate în ființa umană și pot genera un salt real în civilizație și cultură.
Un alfel de ființă umană.
Abia acum, scriind aceste rânduri, am reușit să înlătur blocajul și perplexitatea care m-au izbit la Agigea. Ca întotdeauna, e nevoie de timp pentru a aduce la suprafață și a pune în cuvinte o experiență extrem de densă, desfășurată într-un timp foarte scurt. Am fost întrebat de câteva ori de unii dintre cititorii mei care nu publică sau nu publică pe poezie.ro, de ce public pe poezie.ro. Atunci, nu am putut răspunde decât formal. Un alt răspuns abia acum îl pot da. Pentru că POEZIE.RO, este o lume, un univers. Nu numai literar. Este un fenomen complex, o sinteză umană unică. O sinergie între creația literară, oameni cu profesii foarte diferite, concepții diferite, mijloace de expresie diferite, sensibilitate, expresivitate, calculatoare și Internet.
Deși am căutat mult, n-am găsit nimic similar. Am găsit cenacluri literare, reviste, etc. Dar POEZIE.RO, este toate acestea și totuși, este cu totul altceva. ALTFEL.
POEZIE.RO, există DINCOLO DE ECRAN.