„Fructul interzis. Romanul erotic al unei femei din lumea arabă” de Nedjma. Mmmmm. Cu ce să încep? Orgasmic, sexual, erotic? Nu. Eventual pur, senzual, direct, autobiografic, existențial, cu discriminări abrupte, stâncoase, dureroase și calitativ superior.
L-am cumpărat pentru că am crezut că voi afla mai multe despre femeia arabă discriminată, despre idei sexuale greșite, despre obiceiuri și despre atât. Ei, am găsit toate acestea dar și apogeul cunoașterii sexuale, autocunoașterii sexuale, de la adolescentă la femeie, sufletul îmbibat în credință încins în limite și apoi dărâmarea acestora.
Un roman erotic. Este descris copilul și colegii de joacă care încearcă să descopere, apoi adolecenta care testează și încearcă diferite senzații erotice alături de persoane de același sex: cautarea frenetică, nevoia cunoașterii: Care este acel măr al Evei? Mai întâi e mirosul mărului: delicios, aceasta în ipostaza adolescentei „Liceul mi-a băgat-o în pat pe Hazima. Sau mai curând internatul, care fremăta de toaletele fetelor, de maniile, ritualurile de curățenie și ciondănelile lor [...] Într-o zi s-a răsucit brusc și mi-a oferit pieptul, acre aproape se cabrase. Treceam de la un sân la altul tremurând. Era ca și cum o altă mână străină, îmi mângâia propriul piept. Într-o seară am devenit mai îndrăzneață și mi-am strecurat un deget între sexul ce-abia-ncepuse să fie acoperit cu păr. S-a arcuit pe dată, cuprină de convulsii, obligându-mă să-i pun mâna la gură spre a-i masca gemetele de muribundă.” Din aceasta ipostază o descoperim pe parcurs și în ipostaza femeii mature adorând sau nu bărbatul: prin prima mușcătură din măr: amară; confesiuni erotice, stări, eliberarea de inhibiții, acte sexuale: viol, viol repetat, act sexual cu un singur partener, cu mai mulți, cu persoane de același sex, câte un strop de voyeurism și sadism.
Un roman psihosocial. Între paginile romanului erotic se leagă detalii ale obiceiurilor, detalii intime: îmbăierea inainte de nuntă: “ M-au acoperit cu un voal din cap până-n picioare. Am străbătut străduțele din Imciuk în mijlocul unei cete de virgine flecare și sclifosite. O hoardă de verișoare, de rude femeiești și de vecine venea în urma cortegiului, bătând în tabla și împingând căruțuri de sărbătoare. Era ceremonia îmbăierii mele de nuntă.”.Alte detalii se conturează arzător și plin de rece, mânie: studierea teritoriului pentru bărbat de către soacră: femeia sau mai bine zis fetița cu formele sânilor ei, îngrășarea ei înainte de nuntă, înfrumusețarea pielii, epilarea; relația cu fratele, cu mătusa, cu mama. Și nu în ultimul rând relația cu iubitul ei: Driss.
Valentin Protopopescu aprecia: “ Știe să-și monteze cinematografic secvențele, recurge frecvent la flash-back-uri, pe care le marchează cu caractere italice, punându-le titlu și transformându-le în povestiri apropae de sine stătătoare. Acele fragmente sunt ca niște tablouri de societate, în orice caz ele reconfigurează un verosimil roman familial, characteristic aș spune pentru mica burghezie marocană de provincie…” Tot el: “ Limbajul autoarei nu este pentru privirile și spiritele sensibile. Sau pudibonde. Ori excessive de clasice. Nedjma scrie abrupt, direct, fără fasoane. Ceea ce nu însemnă că scriitura ei nu este capabilă de excepționale momente de poezie […] Este un lirism provenit din frecventarea nemijlocită a vieții, iar nu din marea literatură de dragoste a lumii.”
Atât doresc să va spun, mai departe trebuie să descoperiți, cine poate...