Sufletul dormea de mult. Era, de fapt, o stare de letargie în care totul ți se pare confuz, estompat, în care nici nu trăiești, nici nu mori, ci ești pur și simplu spectator la tot ce ți se întâmplă. Vegetezi.
Când, dintr-o dată, a venit un vis – nepereche și i-a dat deșteptarea:



și nici n-a mai apucat să continue, când a fost brusc și vârtos înșfăcat și aruncat până în tăriile cerului.
Acolo, s-a simțit dintr-o dată singur, gol și părăsit. Șfichiuit de gerul absolut, ars de radiațiile solare, lovit de comete și meteori, sufletul s-a prăbușit spre Pământ, spre casă. Dar era prea slab ca să reziste unei asemenea călătorii. Așa că s-a dezintegrat, s-a transformat într-o ploaie fină de particole, de pulbere de stele și a căzut pe Pământ.
A căzut peste munți și pătrunzând în adâncurile lor, a luat de la ei strălucirea comorilor ascunse, strălucirea aurului și argintului, sclipirea pietrelor prețioase, dar și tăria stâncii, neclintirea ei.
A căzut peste izvoare, de la care a luat puritatea de cristal și limpezimea, susurul șoptit și tainic din nopțile cu lună, răcoarea mult râvnită și setea ostoită, statornicia și tenacitatea.
A căzut peste păduri, livezi și câmpuri, de la care a luat verdele crud al primăverii și ruginiul copt al toamnei, precum și căldura spicului de grâu pârguit, a luat verticalitatea bradului și semeția stejarului ce moare în picioare înfruntând furtunile, foșnetul frunzelor de plop tremurând înfiorate în adierea vântului și parfumul florilor câmpului.
A căzut peste viețuitoare și a luat credincioșia câinelui ce-și urmează stăpânul-ființa dragă-până la moarte, curajul leului, înțelepciunea șarpelui, agerimea și profunzimea vulturului, măreția elefantului și hărnicia albinei, inteligența delfinului și trilul neasemuit al păsărilor cântătoare, fidelitatea turturelei și încăpățânarea taurului.
A căzut peste oameni, de la care nu prea a mai avut ce să ia, căci erau triști și dezamăgiți- le luaseră alții totul-chiar și Speranța.
După ce s-a înobilat cu toate acestea, miriadele de particole ce-l alcătuiau, s-au căutat, s-au unit și au refăcut întregul.
Și când toate acestea au fost înfăptuite, Dumnezeu a luat acest suflet și m-a învrednicit pe mine să-l port.

Iar eu, îți dăruiesc aceste frumuseți ție, și deopotrivă tuturor acelor ce iubesc cu adevărat.