Fericiri false

Totdeauna fericirea atarna de un fir de atza, nici nu mai stiu daca ideea asta am citit-o undeva sau o stiu pentru ca am trait senzatia acestor fericiri subtiri.

Fericirea lucrurilor este falsa. Nu poate sa aduca - a avea- de obiecte frumoase fericire. E poate o multumire la mijloc, cum dorinta de -a avea- o femeie se inchide tot cu o multumire pentru ca in acest caz un trup dulce este ca un mar mancat, in acel momet devine un lucru.

Goliciunea unei femei nu e frumoasa, cum se crede, pentru cum arata, ci pentru ceea ce se poate face cu ea. Si trupul lupoaicei e armonios si se imbina perfect cu cel al lupului. Incantarea iubitului in fata trupului gol al iubitei nu inseamna fericire ci bucuria de dinaintea unei mese copioase.

Fericirea femeii nu consta in starea de veghe a daruirii trupului. Tipatul ei cand e surprinsa goala, nu se datoreaza pericolului sau necuviintei, cum se crede , ci temerii ca trupul ei nu e destul de frumos pentru a fi privit. O femeie goala, cu alte cuvinte, este departe de a adormi in fericire, ea devine mai atenta si mai constienta ca oricand. In fine, abandonul care are loc nu se numeste fericire ci se numeste abandon, placut dar abandon. E acesta un exercitiu de iubire poate, pentru cand va fi posibila fericirea.

Chiar si pe ingeri ii incearca tristetea de a nu fi pacatuit, afirma C. Noica in Jurnalul filozofic. Parerea de rau nu e dupa starea de fericire neatinsa candva, care nu poate fi compatibila cu pacatul, ci dupa geamatul, mirosul si gustul carnii celuilalt. Nu e o condamnare asta. Placerea are farmecul ei, e o stare la schimb, avand ca si fericirea conditia reciprocitatii, dar nu in interiorul mintii ci in atingerea pielii. Pana la urma e o stare normala, gandind ca nefericirea e o stare normala.

Fericirea ideilor este tot falsa. Ivirea ideilor din mintea muncita aduce implinire, sub poate un mic impuls, al unei sigurante de sine intelectuale. Consumul de litere si fraze si concepte este ca o yoga, mentinand o atentie treaza intr-o directie controlabila, altfel dornica a fugi dureros inspre sine. Gandirea inteligenta nu e o fericire ci un neajuns. Cei inteligenti sunt incantati fara a sti ca in realitate sunt mieii societatii.

Cand gandul spre sinea noastra poate fi fericit? Niciodata, din cauza cunoasterii propriilor noastre limite. Daca estompam temerile si fricile noastre, asta se numeste minciuna, iar daca le acceptam ca atare, se numeste curaj. Dar nici minciuna si nici curajul nu sunt stari de fericire. E perechea ce o fac un las si un erou.

Singuratatea nu poate ferici, e o uitare despre toate. Si vindecarea ce vine, pe care o numim impacare, salveaza o persoana de propriile ei ganduri.

Fericirea care poate fi nefalsa, poate veni doar de la o alta fiinta. Dar ea poate fi doar nefalsa si nici decum sigura. De la copii poate veni sincer. Dependenta de o a doua fiinta in a fi fericit scoate din fiinta noastra in afara ceea ce ne pare a fi al nostru. Si suntem in acealsi timp facuti fericiti dar si santajati. Avem impresia ca e nedrept, si devenim astfel noi cei ce santajeaza. Ce este o fericire amestecata cu santaj ? Este mai mult decat o suferinta. Ideea de a fi facut –fericit- pentru a fi, este absurda de adevarata ce e. Fericirea din proprie initiativa e o culme a nefericirii.

Privind acum fericirea la rece, ceea ce nu este propriu fericirii, nu o intelegem, nu ne putem da seama unde se afla. Spunem simplu ca ea nu se afla, fara a accepta acest posibil. Preferam insa un ideal nediscutat, unui concept discutat ce devine tot mai abstract si mai imposibil.

Maestru spune elevului : vorbeste din minte , nu doar cu gura; canta din piept, nu din limba si buze; scrie din suflet, nu din mana; iubeste din inima , nu din carnea ta. De ce nu indeamna nimeni la un anume fel de a consuma sau crea fericire.

Iubirea e la indemana, e o optiune, stare afectiva si actiune personala, fericirea nu e nici macar o rasplata, e o stare de spirit. Pentru ca iubirea este un sentiment real, ramane singurul sentiment la care se poate ajunge. Este in primul rand un sentiment unilateral, valabil si in ambele directii, chiar cu intoarcere spre sine, dar e format din segmente unilaterale , individuale.

Fericirile sunt imaginare, simboluri delicate, elemente de vorbire, de descriere. A spune : vreau sa fiu fericit , e o nebunie pe care o poate afirma insa oricine pe drept, a spune : vreau sa iubesc, este o posibilitate reala, la indemana oricui. E atat de intangibila fericirea incat se anuleaza pe sine ca stare in momentul constientizarii si decretarii ei. A spune : sunt fericit, inseamna a fi nesincer, a spune am fost fericit, este real, doar amintirea despre o stare fericita este posibila.

DiScutia despre fericire nu are sens, pentru ca discutiile desfac totul, cum se desira o rochie frumoasa intr-un ghem de ata. Vom crede ca rochia nu exista ci doar atza.
Din pacate asa este. Credem ca femeia este imbracata intr-o rochie , dar nu putem nega faptul ca este de fapt inconjurata de o mie de ori cu un singur fir de ata.

Lipsa a orice ne place este o nefericire, asa aparut si ideea fericirii prin cea a nefericirii. O razbunare in teorie asupra nefericirii practice.

Miliarde de oameni se intreaba daca au fost vreodata fericiti, cand s-a intamplat asta si cum , si incet- incet dupa ce timpul desira atza, raspunsurile lor vor vorbi de sanatate, bucurie, iubire, multumire, implinire, satisfactie, succes, indestulare si multe alte sentimente si nu isi vor aminti dacat cu greu de putine clipe de fericire.