“În această dimineață, CIO va analiza în capitala Greciei, într-o reuniune a Comitetului Executiv, memoriul prin care Federația Română de Atletism a solicitat ca Mihaelei Melinte să i se permită participarea la JO peste capul COR, care n-a inclus-o în delegația tricoloră pe recordmana lumii la aruncarea ciocanului.” – Gazeta Sporturilor, nr. 4417 din 07 august 2004

Aruncă-n zare fierul să ne bată
pe umăr strâmb și-obraze subțirele,
când ochii ei sunt roua din nuiele
mulțimea râde neînduplecată.

Și-i acul vremii îndoit de iele,
ca un macaz lovit încă o dată,
ea-și simte viața-ntreagă aruncată,
cu tot ciocanul ei, după zăbrele.

Sub platoșa-i de carne plâng salcâmii
iar râul din aortă-i ca o ață
și chiar de moare nu-i în jalea lumii.

S-arunce-ar vrea, e darul ei în viață,
dar n-are cum, că-i "rea", iar ceilalți “bunii”
cu fier și pietre prinse de mustață.


E corect ce se întâmplă ?
Nimic nu e corect în viață. Sau nu ni se pare atât de corect pe cât ne-ar conveni. Nu avem mașinile pe care ni le-am dorit (poate chiar nici mașina), ne înghesuim într-o garsonieră amărâtă de bloc, tânjim după resturile ceaușiste de salam cu soia, după un gol românesc într-un turneu mondial sau european de fotbal.
După ce toți zeii cramponați și-au întors capetele, dezgustați, de la mioriticii puțind a brânză care suntem (nici o aluzie la susținatorii steliști) se mai trezește și un mustăcios justițiar, baci de-al nostru, să curme posibila performanță a Mihaelei Melinte. Și la ce probă, dom-le...Acolo unde trebuia sa fim campioni olimpici demult. În aruncarea asta a ciocanului stă întregul năduf al muncitorului român și "dragostea" lui nativă față de muncă. În sforțarea femeii românce care azvârle organul nefolositor al oprimantului se întrezărește simbolul și viitorul nației (apropo, exista într-un ziar o știre despre minunata lume viitoare în care nu vor mai exista masculi)...
Acuma, serios, cred că ce se mai bat pe burtă de râs americanii auzindu-l pe Þiriac (mai ales dopatul atlet al creștinatatii atletismului Carl Lewis), de se aude până la parchetul unde a intrat până în gât Ion Ionuț...
Și apoi e o tratare diferențiată, nedreaptă. Suprapuneți imaginea lui Þiriac îmbrățișând-o părintește pe nurofenita Andreea peste fulgerele aruncate din amvon spre bărbătoasa Mihaela.
E nedrept, dar asta este. Eeei, daca avea Melinte asta a II-a "boiul" atrăgător al atâtor feminini...
Încă o data spun: e nedrept. Dar viața merge înainte, chiar și așa, "loca".
Mihaela, fii bărbată!



"CIO a hotărît ieri dimineață că Mihaela Melinte nu poate participa la Olimpiadă." – Gazeta Sporturilor, nr. 4418 din 08 august 2004