Nu pot să adorm... mă tot foiesc în pat și în gânduri... Îmi amintesc frânturi din discuțiile de peste zi. Îmi amintesc chiar fraze întregi. Le analizez pe toate părțile. aduc argumente... mai mult în defavoarea mea. Poate că nu trebuia să spun ce am spus. Cu siguranță nu trebuia să trimit mail-ul acela. Totuși l-am trimis. ce mai contează. Măcar am avut curaj să mai vorbesc o dată, nu? ce va fi, va fi!
O bubuitură puternică... Oare unde s-a auzit? afară, cu siguranță! de unde vine? ce s-a întâmplat? inima îmi bate repede, din ce în ce mai repede... gânduri îmi fug prin cap despre tot felul de teorii. Și totuși... afară e liniște. O liniște de mormânt. simt că mă înăbuș în această liniște. nu mai pot respira. De ce e atâta tăcere? Nici un om, nici o mașină, nimic?
Se aud vrăbiile ciripind... zgomotul unei mașini, acum alta. Din ce în ce mai mult ciripit de păsări, și mașini și oameni chiar se aud... sună telefonul... deschid ochii și e... e dimineață! de fapt, e ora 10.
Am visat? totul a fost un vis??? nu chiar! Bubuitura chiar a avut loc... pe la 3 noaptea, a fost o petardă... un rest al sărbătorilor ce au trecut.
Dar gândurile mele tot au rămas... în inima mea.