După sosirea mea la Berkeley, în anul 1949, am fost primit în sînul climei filozofiei analitice, unde am ramas pînă în anul 1978, cu excepția anilor 1954-1955, 1966-1967 și 1976-1977. Această formă filozofică nu corespundea însă dorințelor și așteptărilor mele. Eu gîndeam că filozofia te ajută să te orientezi și să iei decizii decisive în viață. Eu o vedeam ca pe un sistem al recunoașterii morale, politice și științifice. Aceste probleme elementare de dominare ștințifică, nu le puteam găsi în filozofia analitică și nici în formele anglo-americane de orientare filozofică. Pe continentul european se practicau alte forme filozofice, în special filozofia lingvistică și filozofia științifică. Aceste curente filozofice erau foarte importante în lumea multiculturală europeană. Cea mai populară introducere în filozofia analitică, constă în analiza amănunțită a textelor filozofice, mergînd pînă la cele mai depărtate izvoare documentare ale acestor texte de analiză. Lucrările mele analitice nu au avut la început tendința de a studia lucrări analitice, ci de a scrie despre lucrări ce au fost deja de sute de ori analizate, cît mai contradictoriu și mai controversat posibil. Pînă la întoarcerea în Austria, m-am străduit să corespund cerințelor științei filozofice americane, însemnătatea și valoarea analitică a acestei filozofii să o propag în cursurile mele universitare, să respect izvoarele istorice filozofice și să accentuez nuanțele analitice corespunzătoare stilurilor americane cerute la universitățile unde am predat filozofie analitică.