de dimineață, într-o doară
ochii mi s-au deschis
și au început să doară
când au văzut
că trăiesc pe-o fâșie de vis

căutam în dans o privire
spre a mă topi ca un fluture
în lumina
ce rătăcea prin unghiuri închise
când am simțit vina
de fi treime într-un întreg
ce se împarte la doi

himeră eram
într-un continuu prezent
fără să știu
că timpul devenise absent

aripile s-au frânt în tăcere
în umbra unei flăcări de ceară
ascultând gerul cum ninge
pe o inimă ce nu poate să ceară
cioburi din altă inimă
pentru a se stinge
într-o iluzie amară