Imi place Octavian Paler, l-am simtit intotdeauna ca pe un exilat, ca pe un frate de peste vreme al poetului "Iubirilor gingase" - Ovidiu... Aseara intr-o emisiune televizată (Realitatea Tv)l-am urmărit mărturisindu-se... parcă, lui Alex Stefănescu... Mărturisea că ar fi vrut să se nască in alt timp, in alt secol... Eu cred că dumnealui i-ar fi fost prielnic un alt timp, altfel de timp... fără secole... nu stiu... il simt ca pe un exilat in alt timp... si nu in alt spatiu...
Si mi-e drag, tare drag... nu ca un model, nu ca o vedetă...ca om rătăcit intre oameni rătăciti de ceea ce ar fi fost să fie ei insisi, dacă jungla umană politică-socială nu i-ar fi preschimbat in altceva sau si mai dureros in n altcineva...
Mi-a plăcut si mărturisirea dumisale despre neplecare, despre acuta sa dorinta de interiorizare... Acasă, aici, dar exilat pe dinăuntru, cu amarul unei singurătăti acceptate, poate tocmai de frica de-a nu se contamina de rătăcirea celorlalti, aflati in tumultul acela aparent strălucitor...
"Ce sfaturi i-ati da unui tanăr?" " Nici un sfat, nu dau sfaturi (stiind probabil că tinerii nici nu prea tin cont de sfaturi), si totusi, dacă ar fi s-o fac, le-as spune să nu-si aleagă in viata tinte/teluri mărunte, mediocre... Să nu fie modesti, sa fie obraznici in ceea ce-si doresc ca ideal." Nu am retinut exact cuvintele dumnealui, regret numai că un asemenea dialog mărturisire nu s-a purtat la o televiziune ce are o raza mult mai mare de acoperire...
Mi-e drag, si-n acelasi timp mă doare Octavian Paler de parcă mi-ar fi suflet, bun simt... si cuminte (cu minte) intelepciune.
Si-mi vine a lacrima să cant:
"Pe un munte intr-o tară foarte indepartată
Stă un om cu ochii inchisi si spune ce ne asteaptă..."
Si, Þara asta - e departe, inlăuntrul nostru...