JOC DE ÎNTR-AJUTORARE

- Alo! Salut, Ninel! - Salut, Titel! Care-i buba? - Uite ce-i, te-ntreb direct, că dup-aia pierd ideea: ai să mă-mprumuți și pe mine cu 10.000 de dolari? - Cââât?! Ce-șt’ zălud? La ce-ți trebuie atâta bănet? Iar a făcut fi-tu vreo boacănă, și tu joci rolul turcului? -Bre, ai sau ba? - Am...douăj’ de mii, nu zece, da’ de lei, frate. De „Sportul” și trei țigări... – Pfii! Ia să vezi că pierd și ocazia asta. – Ce pierzi, frate? Spune-mi și mie. – Hai, că-ți spun. Vroiam să intru într-un joc de într-ajutorare... – Ca „Caritas”? Ce-șt’ zălud? N-ai pierdut acolo grămadă de bani? - Nu., că ăsta-i sigur. – Și de câte ori îți scoți banii? - Nu-i un calcul exact, da’ te scoți bine. Om te faci. –În cât timp? - Cam în patru ani. – În patru ani?! Ce-șt’ zălud? Ai grijă, că iar iei țeapă. – Nu, bre, ți-am zis, ăsta-i pe sistem sigur. – Spune-mi și mie să nu mor prost. – Îl știi pe văru-miu Costică din Pitești? - Care, handicapatu’? - Nu-i handicapat. E doar mai leneș în gândire. Da’ și când se pornește!... –Nu-mi spune, a pus la punct un joc piramidal? - N-a pus. Mai isteț: a intrat în politică. – Și? - Cum „și”? Nu vin alegerile? - Vin, n-ar mai veni, că iar nu știu cu cin’ să votez. Până mai ieri ziceam că să ștampilez tot pe... – Bre, mă lași să termin? Că dup-aia chiar mori prost și-i vina ta. – Te las. Spune! - Și, ca să fie pus primu’ pe listă în judecț, pe loc eligibil la deputați, i s-a cerut de conducerea partidului 50.000 de parai. Îi mai lipsesc zece mii. – Tii! Nu-i cam mult? - Mult, da’ face. E o investiție: bagi banu’ în ceva sigur. – În ce? - Cum în ce? În demnitatea de deputat... – Și cu ce s-alege? - Aoleu, Ninele! Se vede că nu-ți mai merge televizorul de cinci ani... Păi parlamentaru’ înmulțește dolaru’, bre. Nu toți, e drept, da’ aproape. Zice lumea că doarme, da’ parlamentaru’ nu închide un ochi patru ani de zile. Suge de la toate ugerele... – Ce ugere, frate? - E clar. Hai să te iau altfel! Ninele, ai pomenit tu parlamentar fără vilă? - Nu, ce-i drept. – Ai pomenit tu parlamentar fără mașină străină cu șofer? - Nici, ce-i drept. – Ai pomenit tu rudă de parlamentar să se plângă? - Asta ar fi culmea. – Ei, mai veniși de-acasă. Mi-a promis văru-miu Costică că dacă îl împrumut acu’ cu zece mii de verzișori să-și achiziționeze locu’ în Cameră- Camera Deputaților, te-ai prins, sper-, pân’ la finalul mandatului om mă face. Iar suma cu care-am intrat în joc mi-o returnează în primul an de la numire... – Tiii! Păi spune, frate, așa. Ãsta da joc de într-ajutorare. Sigur-sigur! - Mie-mi spui! Și pierd și ocazia asta... – Auzi, Titele! Ia stai, frate, că-ți fac rost de bani. De la unchiu’ Săndel. Are bani gârlă... – Ninele, nu te uit toată viața... – Normal că nu mă uiți. Că mă bagi și pe mine în joc. – Te... bag. Da’ lu’ unchiu’ Săndel nu-i mai vinzi pontu’. Jocul devine riscant cu prea mulți jucători... – Nu-i spun, frate! Ce-s zălud?