La naștere Dumnezeu ne-a dat o comoară neprețuită- sufletul- pe care îl avem pentru a ne procura energie și sănătate. Un aspect al sufletului este permanent în contact cu divinitatea și aceasta este legatura noastră eternă cu adevărul. Sufletul nostru are cinci dimensiuni principale:
- un nivel legat de aspectul fizic, asociat corpului fizic pentru cunoașterea acestui corp și este fundația tuturor celorlalte nivele având rolul de a îndeplini cea mai imporatantă sarcină a faptei bune pentru a salva viața,
- un nivel legat de vorbire și emoții, care se modifică după modul în care ne trăim viața, experiența de viață fiind un element hotărâtor al dimensiunii acestui nivel,
- un nivel asociat înțelegerii înalte și planului angelic, care depinde de gradul de puritate și corectitudine în viață,
- un nivel care are prea puțină legătură cu corpul fizic, fiind pe alte planuri de conștiință, acest nivel putem să-l cunoaștem numai dacă intrăm în stări mistice de conștiință.
- un nivel central care este conectat direct la Divinitate și fiind conectat mereu la perfecțiune ne poate ajuta să trecem prin orice fel de necazuri sau dificultăți.
Somnul creativ are o importanță capitală în rezolvarea unor probleme, prin faptul că putem prin modificarea frecvențelor creierului să obținem atât energiile necesare sănătății cât și comunicări pe plan subconștient sau prin vise pentru rezolvarea unor probleme cărora ne le dăm de capăt nicicum. Prin somn avem mai mari posibilități de a purifica nivelele sufletului și de a ne menține în atenția Divinității, dar trebuie să repet că nu vom putea ajunge la rezultate bune decât prin rugăciune și purificare prin fapte bune.
Se știe că unele mari descoperiri au fost făcute cu ideile din vise, dar putem fi siguri că nici unul dintre savanții care au beneficiat de acest dar divin nu au fost fără rugăciune și sigur au avut momente de purificare sufletească la toate nivelele.
Aceste gânduri le-am așternut pentru că am cunoscut un caz de boală, cineva a făcut o tromboflebită și mi-a spus povestea lui, care are câteva elemente interesante. Boala nu s-a manifestat prin dureri și având doar senzația unei entorse s-a dus la doi medici, care nu i-au stabilit diagnosticul. A renunțat la cercetări, dar un prieten (care a avut această boală) l-a îndrumat să facă un ecograf și mergând la medic a fost salvat într-o situație când cheagul de sânge din venă a mai putut fi dizolvat într-o situație critică.
După tratament, piciorul i se umfla și a început să ia o culoare care l-a îngrozit. Medicii i-au spus că nu mai este nimic de făcut și să mai vină la consultații din când în când. Atunci acest om a luat niște cărți despre boala lui, a învățat pentru a afla ce se întâmpase cu venele lui, cum trebuie să le readucă în starea sănătoasă și a făcut un tratament, în somn, de refacere a circuitului sangvin în piciorul bolnav. A reușit. A reușit pentru că a știut ce trebuie să facă, a introdus în sufletul său dorința sa ca o rugăciune permanentă către Dumnezeu, a lăsat corpul fizic și sufletul să lucreze pentru țelul său și s-a vindecat. După un timp s-a prezentat la un medic pentru consultație, iar medicul i-a spus că nu crede că a avut boala.