Stai întins în pat. Trupul tău gol și indecent de frumos se răsfață în așternuturile albe sprijinit pe pernele mari și pufoase. Cu o mână îți susții capul iar cu cealaltă îmi desenezi conturul bustului și al coapselor ca într-o poezie erotică.
E atât de liniște încât îți aud tic-tacul sacadat al inimii.
Trag leneș din țigară și un firicel de fum dansează în aer în curbe și forme. Tu , îmi îndepărtezi o șuviță de păr de pe frunte și îmi zâmbești. Un fior îmi străpunge nemilos trupul de parcă ar vrea să mă despice. Nu pot să îți susțin privirea. În albastrul ochilor tăi simt greutatea cerului și tumultul furtunilor de pe mare. Mă simt atât de neputincioasă și de muritoare…
Strivesc țigara în scrumiera improvizată dintr-o cutie de bomboane.
Mi-ai cuprins un sân în palmă și îmi spui de Cătălina lui Eminescu și apoi repetând de zeci de ori “ce-ți pasă ție chip de lut “ ,”ce-ți pasă ție chip de lut” si râzând în răstimpuri. Mă necăjești jucându-te cu o șuviță din părul tău lung pe ochi-mi și pe buze..Apoi..îmi zâmbești. Sângele mi se transformă în cristale de gheața roșie și fiorul de mai devreme lovește din nou cu tărie străbătându-mi sânii ,pântecul și coapsele.
Dragoste, zâmbet, sânge ,durere. Te-am scris pe tine iubitule în astea patru cuvinte.Te- am scris , căci mi-ești drag.
Te mușc ușor de umăr și îți spun foarte serioasă: “Am să te omor!” . Începi să râzi în hohote. L-a început mă doare râsul tău. Apoi râd și eu. Și râdem împreună : tu de nebunia mea iar eu … eu râd de adevăr…
Trag un fum din țigară și te privesc cum îmi zâmbești din așternuturile de damasc ale dragostei noastre. Zâmbesc și eu. În dimineața asta am fost pictor și am avut ca pensula un cuțit de bucătărie.Te-am pictat nu în acuarele ci în dragoste ,zâmbet, sânge și durere.
Te-am ucis în vis iubitule. Și n-am sa te îngrop în grădină ca în filme , ci în suflet. Am să te îngrop adânc, cât mai adânc.
Adorm înapoi cu capul pe umărul tău . Zâmbesc.