agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3268 .



jurnal cu tăieturi
personale [ ]
pre_texte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanan ]

2005-04-25  |     | 



Îți voi spune totul de la bun început. Secretul acestei secreții care se scurge dinspre noapte ca dintr-o imensă și glandulară sintagmă e în tine. Þi se scurge prin jugulara deschisă, cu fiecare poem, cu fiecare cuvânt, izbucnind ca o cerneală groasă ce se răsfrânge în valuri secătuindu-te cu fiecare silabă

(aici redactorul șef se plimbă cu pixul peste rânduri și-mi taie
cuvântul poem
cuvântul silabă
cuvântul cuvânt
rămân doar cu vântul în față strângând la piept o vocală scăpată ca un miel în vinerea mare)

Fac vocalize. Știi că am început să cânt de când am aflat că toți ceilalți sunt surzi și muți ca niște pești. Unii se strecoară în visele mele erotice ca să-mi afle secretul
să-mi fie șarpele, lupul , fiara, mușcătura și prima vocală tăiată de către șeful redacției care plânge pe ascuns pentru că îi plac manelele și catrenele și femeile grase de tot.

Am ochi albaștri și scriu poeme pe care le arunc apoi prin tramvaie ca să mă găsească poetul nebun și bolnav ce se așează mereu pe ultimul loc. El va fi ucis cândva de un poem mult prea trist pe care îl vom scrie împreună într-o noapte undeva între stații.

Am un iubit care nu mă știe, dar mă iubește în fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Mereu își ia rămas bun, apoi ne sinucidem fără să ne rugăm. El plânge. E dintre cei surzi. Eu nu plâng. Mă las cuprinsă de brațele lui puternice care mă sugrumă. Atunci îl mai doresc încă o dată. Văd casa noastră de lemn înflorind ca un cimitir, carnea mea din carnea lui, mușcătura, fiara, lupul, șarpele, zgura, iubirea noastră din tramvai . Tramvaiul e galben ca un soare calătorind pe o linie moartă.

(aici cineva îmi mulțumește și politicos îmi cere să cobor la prima . nu are chip. doar un rid imens ce i se scurge pe frunte ca o încruntare anulându-i rânjetul . îi plac manelele
și-mi taie gesturile nefolositoare
pe cele cu subînțeles
pe cele care au semnificații erotice
și pe cele reflexe)

Îmi rămân atât de puține încât mă închid în punctul de la capătul frazei.


Mai am un loc și pentru tine.






.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!