ca o prelungire a unui gest ne facem loc în ființă

ștergem luna de praf
croim veșmânt de noapte din ea

vezi
bărbatul care mereu vorbește cu întâmplările
despre neîntâmplări
esti tu

facem ocolul inimii într-o singură zi
târziu ne mutăm cu suflet cu tot în celălalt

ochii se lasă cârpiți pentru vise
ca o radiografie a senzației de a fi doi



știi
vreau a spune că inima nu e de jucărie
noi... da