Duc mâna la tâmplă și salut militărește fiecare vis.
Fără ele n-aș mai avea reguli, de încălcat sau de urmat.
Fără vise nimic n-ar avea sens.
Din ele se construiesc lumi în care totul e nou și asurzitor de real.
În ele sunt eu, în toate formele mele de manifestare.
Fără măști și fără control.
În ele mă pot transforma în orice, fără ca asta să mă oblige să mint.
Pot ceda oricărei tentații fără teama de consecințe.
Pot iubi oricum și oricât și pot schimba tot într-o secundă.
Visele sunt 'filmele' mele. Doar ale mele. Scăparea și umilința mea.
Cu fiecare clipire pot reconstrui structura internă a oricui. A orice.
Coșmarul e totuna cu visul în culori. Depinde cum îl interpretezi.
Nu există hotare de coșmare.
Există doar teama de vis, teama de a nu putea controla lumea.
Și acceptarea de a fi controlat și supus ei.
În schimbul abilității de a visa necontrolat, îți poți asuma coșmarul ca și consecință amenințătoare a realității - și rămâi doar cu frica.