agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-06 | | Plouă.Se fragmentează spiritele, se dau în lături de la orice existență. Urăsc să fie efemere, s-au plictisit, poate, să trăiască în banal. Ploua.Eu sunt una dintre acele ființe ce țin cu dinții de traiul lor, fie el unul nu tocmai mulțumitor. Sunt dornică de-a regăsi lumina pierdută, verva, acea gingășie răpită într-o zi oarecare. Unde s-a pierdut ființa de-odinioară, ce se cutremura la parerile contradictorii ale așa-zișilor prieteni? Unde-i văpaia stârnită de acele pasiuni profunde, arzătoare și totuși trecătoare? Unde-i acea putere uluitoare de-a face fața situațiilor-limită? Caut impulsul care să mă determine să fiu un "om cu coloană vertebrală". Ești asemenea fructului oprit: ceva din tine mă cheamă, ceva îmi trimite, parcă, avertismente. Þi-am zărit ochii pentru o clipită: stârnești flăcări înlauntrul meu. Ard sub foc lent, ca să devin delicioasă pentru clipa în care te vei încumeta să mă guști. Vreau...să fiu un viciu, în locul narcoticelor, să ne împărtășim existența, să respirăm unul prin intermediul celuilalt, buzele fiindu-ne unite in săruturi pătimașe...să fiu răcoarea unei nopți petrecute la malul mării, apoi, să fiu valul ce-ți scaldă tălpile flămânde de nisipul fin. ...Să fiu pescărușul ce-ți gâdilă auzul cu țipetele lui, să zbor necontenit către tine, chiar dacă îmi plouă și-mi ninge pe aripi cu sentimente. Sunt nedumerită: ce se întâmplă cu îngerul din tine? Aura ta e mai puțin strălucitoare!?! Ai fost cam ocupat în ultimul timp. Cred că ai uitat s-o stergi de praf. Îmi cuprinzi mâna într-a ta și o duci spre buze spre a o săruta. Știu că ești mândru de mine. Te bucuri pentru că sunt doar a ta, pentru că poți profita de prezența mea. Eu sunt floarea de-a cărei mireasmă nu te poți sătura, sunt somnul tău profund dupa o zi de muncă, sunt fulgul ce-a ieșit din perna ta și care îți mangâie obrazul dis-de-dimineață. Sunt chiar și perna pe care o strângi în brațe ocazional. Eu sunt și în stropii de apă ce-ți răcoresc trupul după o zi fierbinte de vară. Sunt cafeaua de pe biroul tău, de care nu te mai plictisești. Pot fi oriunde...daca tu vrei să fiu... Eu te văd în fiecare lucru pentru că vreau... (Nu știu dacă poate fi catalogat drept un vis. Sunt, mai degrabă, mărturisiri strânse laolaltă)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate