agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2402 .



Delfinii
personale [ ]
(suflet deschis)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dynat ]

2005-08-20  |     | 



Ultima zi la mare. O dupa-amiaza calduroasa, cu cerul gol, cu astrul aratandu-si toata splendoarea si reflectand sulitele in apa limpede si verzuie. In 19 ani de cand pasesc pe nisipul fierbinte al plajei n-am mai vazut o mare atat de calma si de curata. Mergem printre cearsafurile si prosoapele inghesuite pe ingusta plaja incercand sa nu arunc nisip pe corpurile infierbantate - injuraturile din acest motiv erau frecvente. Ajungem in sfarsit. Fetele ii furau soarelui stralucirea. Ne asteptau.
Intarziasem. Motivul? Iesisem la o terasa cu doua fete din Bucuresti. Renuntasem la bronzat dupa-amiaza pentru ca aveam tren la 8. Vorbind cu fetele - ele mai aveau bilet inca 3 zile - am auzit o rumoare si am observat o oarecare agitatie. Toata lumea era in picioare. La aproximativ 30-40 de metri de mal se puteau zari aripioarele dorsale ale catorva delfini. Era o mama cu puii. Un mic salt lateral a incantat spectatorii acestui extraordinar spectacol. Atat de rar se intampla astfel de lucruri, incat nici nu mi-am dat seama cat de hipnotizat eram. Chiar si dupa ce s-au adancit in mare nu-mi puteam lua ochii de la linia orizontului. Speram sa mai vad macar o aripioara.
La inceput mi-a parut rau ca a trebuit sa plecam dar cadoul marii m-a linistit putin. A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit marea in 19 ani. Delfinii... Iti multumesc mare. Mi-ai deschis sufletul spre sentimente pe care le uitasem. Multumesc.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!