casa mea e undeva departe



mă jucam baba oarba
singură în curte
și m-ascundeam atât de bine
încât am petrecut ani
legată la ochi

mama nu mă lăsa să mă joc
cu copiii altora
de parcă s-ar fi temut
să nu se pomenească într-o zi
că nu mai știu să fiu
copilul ei

se mai juca uneori ea cu mine
pleca zile întregi
iar eu o căutam râzând
(mereu legată la ochi)
ea se întorcea mereu
cu câte un zâmbet în minus

de ceva vreme
nu o mai așteaptă nimeni
nici nu au mai rămas zâmbete
de scăzut