Munca în zadar



V-Luciane, eu la tine am fost,
și tu m-ai pus la muncă fără rost
ai săpat la rădăcina sufletului meu,
eu un om, un ajutor ți-am dat,
cu gândul la Dumnezeu, Cel Preaînalt,
ai oprit și plata de la Bunul Dumnezeu,
cu gândul tău ai întinat,
ce ți-a rămas mai bun în suflet,
și iar l-ai îngreunat, cu păcatul tău,
ce l-ai luat,
ai stat să-mi iei și soarele din gând,
dar Bunul Dumnezeu, a aflat și te-a văzut,
din al Lui lăcaș înalt și sfânt,
și plata te v-a pune întreit, să-mi dai,
tu astăzi dacă mai vrei și speri, să ajungi în rai,
vezi V-Luciane, deschide-ți ochii bine,
că Dumnezeu se uită și te vede bine,
El știe ce-ai făcut cu mine,
El știe că eu am fost lucrarea Lui,
ca tu V-Luciane să mai rămâi,
aici, și-acum între mireni,
să nu uiți Biblia, ce ai învățat-o,
ca un slujitor al Domnului,
ea e cea ce te-a înălțat,
sufletul ți l-a spălat,
dar nu-i de ajuns creștine,
în această lume, să trăiești fără iubire,
degeaba de la suflete te-ntorci,
îți muți privirea de la cei din jur,
aproapele ți l-ai uitat,
degeaba cauți să mai ridici, Biserici, Mânăstiri și case,
și alte bogății perene,
dacă pe omul ce Dumnezeu i-a dat misiunea,
de-a te salva, tu V-Luciane l-ai uitat,
îl prigonești, și-l batjocorești,
îl sapi și-l umilești întruna,
dar n-ai citit creștine, nici pildele, nici fericirile,
din Sfânta Biblie Sacră, că e păcat, să umilești,
pe omul ce te-a făcut să te mai naști odată,
Dar n-ai aflat creștine, din cărțile Sfinților Părinți,
că n-ai să pleci din lume, fără să plătești greșalele și faptele-ți nebune,
lui Dumnezeu Judecătorul luminilor, cel nemărginit,
ce încă nu a reușit, să te facă chip smerit,
oprește răul pornit, care-l faci omului ce te-a iubit,
și-acum se roagă pentru tine, ca din nou să-ți fie bine,
să nu uiți, degeaba-i totul, e-n-zadar,
zidești și case și lăcașuri sfinte,
dacă sufletul aproapelui l-ai întristat,
și n-are cine să-ți mai calce pragul,
să-ți mai spună-o vorbă bună,
să-ți ceară zeciuiala plății muncii lui,
plata mireanului, tocmit de tine,
și tu ai rămas de neclintit,
chip de ceară ți-ai zidit,
plata mireanului tocmit, ai oprit,
dar nu uita că flacăra credinței,
topește răutatea, și minciuna,
și chipurile ce sunt cioplite-n ceară,
se vor topii, stricate vor rămâne în vecii,
baltă înlemnită, stau pe veșnicie, însingurate și uitate,
că Dumnezeu e drept, rămâne ferm judecător cu toți,
așa că stai cum vrei tu V-Luciane,
fă ce vrei, cu tine creștine,
dar oare tu faci bine...?
te-ai întrebat vreodată dacă plată de la Dumnezeu îți vine,
să stăm bine, creștine,
dacă dăruiești, dar cu gura pizmuiești,
cuvinte joase tu rostești,
cuvăntul înapoi ți-l iei,
unde vrei să ajungi creștine, unde vrei...?
în sfănta rugăciune pe care zici c-o faci,
te rogi la cine...?
dacă fapta bună, care-ți dă lumină,
o umbrești și-o întinezi cu bună ștință,
și sufletele celor din jur, le rănești, le ostenești,
te-ai întrebat câți oameni ai ajutat, dar câți ai umilit,
și câți ai îndepărtat,
cu plata , cu răsplata, cu vorba, sau cu gândul,
trezește-te, până nu moare și ultima scânteie, ce sălășluiește-n tine V-Luciane creștine,
fă fapta bună neîntinată,
și bun dar înzecit o să primești, arvună-n cer,
unde nu-i hotar, ci doar Dumnezeiescul Har,
Dumnezeu, nu uită niciodată, fapta ta ce-a bună,
ce o faci cu inima curată,
răsplată-n cer, El îți va da de-ndată, ce tu ți-ai terminat fapta în lumină,
ți s-a socotit cu dreapta lui lumină,
să nu aștepți în lumea aceasta răsplătiri lumești,
viața ta e mică măi V-Lucică, e picătura dintr-un ocean,
ce n-a stropit nimică...


ASiIiVro