nu știu cine a tăiat din lespezile astea de mormânt. în greutatea ce a rămas nu-ți mai simt numele întreg. atâta și nimic mai mult e amintirea unui timp al viselor.
mi se tot năzare, ceva mișcă și oftează. mi se tot năzare.

am încuiat pe dinăuntru porțile nopților. sunt însă răsărituri prin care ies să ating izvoarele. cuprind atunci cu toată puterea auzului recele curgerilor.

aștept

aștept

trupul e o tristețe, inima o candelă, ochii sunt o veghe care se întinde, coboară sub luturi și caută.

http://www.trilulilu.ro/donalor3na/155671430f04e7