Îți scriam de departe
agățat printre rânduri
cu ochii scăldați
de lumina cristalină.

În peticul acela de hârtie
se dezvolta o întreagă revoluție
cu speranța că va fi citită
într-o zi senină de mâine.

Drept răspuns nu mă cauți
nici nu știi cine sunt;
lași să curgă în râuri
ceea ce văd, ceea ce simt.

De parcă timpul mi-ar permite
să mă joc
cu alte cuvinte.