Ploaia monotonă din mijlocul lui noiembrie nu va ajunge pe nimeni. Nu va dori nimeni s-o încălzească, în noiembrie e prea frig.
Ea se va rezema de peretele din odaia lui și va privi cum părul negru se odihnește în haos pe așternutul din atlas verde.
El va dormi până la amiază și nu va ști de ploaia din noiembrie. Ploaia din visul lui e din august, e caldă, nu bate umbrela nimănui.
El nu va dori să se trezească.
Ea va atinge ușor pielea obrazului lui și îi va zice că e amiază.
El nu va dori să se trezească.
Ea se va ridica și va ieși din camera lui întunecată. La bucătărie, să facă cafea. EL iubea cafeaua,dar ea deja uitase.
El se va întoarce pe spate și va deschide ochii,la fel de verzi ca atlasul. Va asculta cum ploaia se lovește de asfalt și se sparge în picături mai mici. Puterea impactului.
Ploaia e GRI.
Ea va intra în cameră, și odată cu ea va veni mirosul de cafea. Neagră. Cu cofeină.
Părul ei BLOND și lung va fi prins cu un elastic și îi va cădea peste umărul stâng.
Ea va pune tava cu micul dejun pe masa de lângă pat și se va duce la portierele argintii.
În noiembrie e frig și nu este soare. Odaia va primi în sine doar lumina zilei cu ploaie.
El o va privi.
- Astăzi?
Lumina va dispărea din ochii ei albaștri.
- Nu.
El va zâmbi. Cu colțurile gurii.
- Atunci mâine.
Ea se va apropia de el și îi va atinge părul în speranța de a-l aranja măcar puțin. Degeaba.
- Da.
El îi va prinde închietura și îi va săruta degetele.
Ea îi va zice să-și mănânce dejunul.
- Te iubesc.
-Nu. Și eu.- ea.
El îi va lăsa mâina și va mirosi cafeaua. Are o speranță nouă cu mirosul de cafea. Tradițional.
El va zâmbi. În privire i se va citi... nimic nu i se va citi.
Ea îl iubește. El o crede. Nu poți minți persoanele iubite, așa-i? Așa-i?
Mâine. El o crede.
Ploaia va vrea să ajungă la inima ei. În inima ei e mereu ploaie.
Ploaia va vrea să ajungă la inima lui. El are ploaia lui din vise, inima lui nu are nevoie de ploaia din noiembrie.
Ploaia va lovi fereastra mare și le va șopti ceva portierelor argintii.
Păianjenul din colțul drept al camerei își va țese pânza.
Ea îl va privi. El încă va visa.
Pe ea o dor umerii. Sunt prea fragili. Nu poate să ducă pe ei ceea ce îl doare și pe el.
Pe el nu îl dor umerii. Îl doare ceva înnăuntru,dar încă nu știe cum să numească acel gol.
Ei i s-a zis că iubește oamenii. Nu iubește oamenii.Îl iubește pe el.
El îi iubește părul blond și ochii deschiși. El speră la mâine.
Ea va pleca din odaia lui și îl va lăsa să-și termine masa.
El nu îi va privi în urmă. El speră la mâine.
Ea va aprinde o țigară. Nu obișnuia niciodată să fumeze,dar va simți nevoia.
Ceva sărat și ud se va încurca cu amarul țigării. Nu, ea nu plânge. Avea pe degete rămășițe de sare.
El va găsi pe atlas un fir scurt și blond. El nu va avea sare pe degete. Dar va fi sărat.
El va privi spre geam. Gri. Adânc. Trist. Noiembrie.
Păianjenul și-a țesut pânza.
Ea va intra, și, fără să zică nimic, va lua vasele și se va duce la bucătărie să le spele. O doare ceva în piept.
El își va îmbrățișa genunchii și își va rezema capul de ei. Îl doare ceva în regiunea toracică.
EL se va odihni în continuare în cutia lui din lemn și nu va veni mâine. Nu îl mai doare nimic.
Ea va scăpa o farfurie. Farfuria se va strica. Un ciob îi va intra în deget când ea va vrea să le strângă pe toate.
Ea va privi nedumerit la sânge, fără să facă sau să zică nimic. Nu va simți durerea. Va privi totul dintr-o parte.
El va auzi zgomotul și va ieși din camera lui. El va cădea lângă ea, o va îmbrățișa și îi va scoate ciobul din deget.
Îi va zice că totul va fi bine. Mâine.
- Mâine?
- Mă iubești.- el.
- Da. Da. Mâine.
Noaptea el va avea coșmaruri. Va striga numele prietenilor ce de mult nu mai sunt. Numele LUI.
Ea va veni repede, ca de obicei. Îmbrăcată doar într-o materie subțire, cu picioarele goale.
Ea îl va îmbrățișa.
El o va privi neajutorat. Cu privirea unui copil speriat. Prea multă panică, prea multă suferință.
Ea îi va zice că e doar un vis.
El se va calma.
Ea se va culca lângă el și îi va strânge gâtul cu mâinile. Totul va fi bine.
El va adormi și nu va mai avea coșmaruri.
Ea se va trezi dimineața și se va rezema de perete, privindu-l cum doarme.
El va dormi până la amiază.
- Astăzi?
- Nu.
- Mâine?
- Da.

Ploaia din noiembrie nu va ajunge pe nimeni.