Copile,

există o șansă alarmant de mare să nu-ți fiu nici mamă nici tată, să nu ajung să te iubesc așa cum poate mi-aș dori când beau prea mult, dar nu lăsa tot ce se petrece în jurul tău să te învingă, nu îți închide niciodată ochii dacă găsești în tine curajul să îi ții deschiși și, mai ales, nu renunța niciodată la iubire, chiar dacă (tu consideri că) nu te-ai născut din ea.

Poveștile, ca orice minune, sunt doar pentru cei ce cred în ele.

Nu ezita să-ți deschizi sufletul indiferent de câte picioare sunt pregătite să ți-l calce.

Nu închide nicio ușă decât dacă ai cheie pentru ea și ești ferm convins c-o poți deschide la orice oră.

Nu lăsa niciun adevăr să-ți rămână atârnând pe buze sau vreun drum neparcurs pe tălpi doar de teamă.

Nu ai voie să te supui nimănui decât propriei voințe.

Dacă poți și vrei să râzi, fă-o chiar și la înmormântări.
Nu permite oamenilor să te rănească.

Iubește jocul minunat al vieții și profită de el în fiecare clipă, asumându-ți atât riscurile cât și responsabilitatea asupra faptelor tale.

Of, Copile...
Tu nici măcar n-ai început să exiști cu adevărat, iar eu deja te iubesc ca și când ai fii dintotdeauna.
Gândește-te la câți te-au mai iubit înaintea mea, tot fără să te cunoască, de fiecare dată când te simți singur și părăsit.

Creează-ți lumi, universuri, sparge granițe, limite, și ai grijă să nu te tai în cioburile iluziilor tale! Transformă toți norii în iepurași de soare. Zâmbește-i curcubeului și-o să-l observe și alții reflectându-se în ochii tăi.

Nu te lăsa înșelat de aparențe, de persoana iubită, nici măcar de-o pisică vagaboandă. Încearcă să înțelegi că lucrurile nu mai sunt alb-negru de când au dispărut filmele vechi. Acum, griul conduce lumea.
Þine minte că nu e cel al umbrelor și-a norilor de ploaie, ci e griul care se obține amestecând toate culorile vieții.

Copile, încearcă să ții la mine ca la o îmbrățișare caldă a trecutului... și nu uita să te iubești ca să ai parte de un viitor veșnic.

Știi, e destul să facem un lucru bun în viață ca să nu murim niciodată. Mi-aș dori ca tu să fii darul meu pentru omenire, fapta mea bună, însă dintotdeauna am avut impresia că ești promis altcuiva.

Și totuși, sper că mă auzi, copil al nimănui, dar așteptat de mulți...

Când vei apărea, să nu te sperii de lacrimile ce-ți vor pava drumul. Sunt toate de fericire, deși curg de pe-acum.

Cu drag,
o clipă oarecare.