agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2375 .



Pentru A
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Oana I ]

2009-08-27  |     | 



Nu are un nume exact, vârstă sau adresă,
e peste tot, iar azi o cheamă doar A;
se rătăcește cu ușurință prin mulțimi,
uitând cine e de fapt,
cutremură pământul când plânge,
și se hrănește numai cu zilele mele.
Nu am văzut-o niciodată, habar n-am
ce culoare au ochii ei, cât de roșii îi sunt
buzele când e furioasă, dacă zâmbetul ei
de dimineață îi luminează toată camera
sau doar privirile celorlalți,
dar știu cât e de frumoasă după felul în care
respiră resemnată înainte de a-mi închide
telefonul în nas.

Uneori, am impresia c-a fost dintotdeauna
a mea, c-am dansat singure noaptea pe străzi
la aceeași oră, deși în lumi diferite, visând
amândouă la o ploaie de stele căzătoare
(înainte de-a ne cunoaște, viețile noastre erau
murdare, trebuiau curățate cu furtună de dorințe)

Vocea ei e ca un sărut prelung care-ți taie
pe loc răsuflarea și dreptul la replică.
Vreau s-o apăr de realitate, s-o îmbăiez în plăcere,
entuziasm, poftă de viață, s-o îmbrac doar cu
dragoste și s-o acopăr noaptea cu pielea mea.
Mi-o imaginez mereu ca pe-o umbră la marginea
drumului, strălucind în lumina farurilor.
Eu sunt tot timpul pe partea cealaltă a străzii
vrând cu disperare, tânjind, s-o ajut cumva
pentru totdeauna, irevocabil,
simțind cum aroma ei puternică de mister îmi
umple ochii de lacrimi și trupul de extaz,
întinzând mâinile spre ea, dar știind că nu ne vom
putea atinge niciodată.

Te iubesc, A... deși știu cât de mult urăști clișeele,
Te iubesc...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!