prima zi de toamnă mi s-a așezat pe inimă, fluture mic, galben, asemeni unei șoapte care-ți promite iubire... și-mi doresc să desenez acest evantai, să dau parfumul piersicii fiecărui cerc, să număr strigăte portocalii și îmbrățișări dulci pe pânza simplei nemuriri...
„te iubesc în toamna care vine”, îmi construiește scara viselor. un șuvoi multicolor mi se face dorul sângelui... și dispar în ochiul copilăriei, în bucuria pe care o alergi fără să obosești! cred că a sosit timpul să cresc peste noapte, să prind zâmbet de femeie... și să deschid cartea, repede, chiar la pagina unde scrie: noir & rouge!

1 septembrie 2009, 15:19

***

conuri de brad, ghinde și frunze galbene, prin Trivale... 1 septembrie 2009. se-aude cântecul mașinii de înghețată – orașul. mă opresc. respir stejarii și gândurile îmi fug la tine... ești departe și aproape, ca o nehotărâre amorțită în cuiul numelui meu. și cântecul mașinii de înghețată, mai apropiat, mă face să zâmbesc. se repetă de trei ori, ca-n povești. poteca șerpuiește. bicicleta lui Horia mă depășește. da, mă duc să-mi cumpăr înghețată! mașina cântă... recele serii!

1 septembrie 2009, 19:27