După ora opt seara, când Soarele se scufundă în ceașca mea de ceai, se poate vedea casa în care s-a mutat de curând Simon.
Simon e un băiat de 14 ani, paralitic și vorbitor de limbă franceză.
Iese în fiecare dimineață însoțit de câinele lui Albert, un Setter englez de 4 ani, deci cu zece ani mai tânăr decât Simon.
În parcul din spatele blocului meu, în fiecare sâmbătă și duminică, se strâng 18 copii și 24 de bunici ca să joace șotronul.
Motivul pentru care sunt mai mulți bunici decât copii este încă nedeslușit, dar echipa de cercetători francezi și britanici care se ocupă cu studierea acestui caz promite să vină cu noi informații.