Trebuie să fi fost la mijloc câteva zile


un înger strivit de fiecare dată
de șuierul trenului în incisivi de jig
viața în sine e un țipăt
cu maxilarele rupte
la naștere


în căutarea vreunei verticalități care să rămână totuși în picioare
sfoară de noduri în gât de care
să-ți mai spânzuri singurătatea

folosești câte un om pt fiecare umbră



și absolut nicio ședință de terapie nu-l mai
ademenește afară din marsupiu
până la urmă și un teș ar spune-o mai bine dumnezeu
trebuie să fie un ins egoist își vrea înapoi toate umbrele

din care au plecat
oamenii