Mă urc în grabă în taxi și îl rog pe șofer să mă ducă spre biroul meu, pe strada cutare. Sunt din cale afară de supărat și necomunicativ. Plouă tare, hm, îmi spune. Nu am știut dacă e vreo întrebare sau pur și simplu o remarcă. Mă hotărăsc involuntar spre a doua variantă și decid să nu răspund. Pentru câteva momente se așterne o liniște deplină, perturbată de un fâșâit al stației de emisie-recepție. Se mai aude câte o comandă dată prin dispecerat. 21 ocupat. 18 e în zonă, spune taximetristul. Îmi dau seama, fără să analizez, că omul nu e nebun și nu vorbește singur. Transmite niște coordonate femeii cu vocea din stație. A venit frigul ăsta cam repede, insistă. Ce vrea de la mine, habar n-am. Să facem conversație, pesemne. Mda, zic, recunosc, cam morocănos. Un asemenea răspuns, pe asemenea ton, pe mine m-ar fi descurajat să mai încerc și alte cuvinte. Pe el, din contră. De unde veniți? O întrebare stupidă, ca toată situația. Și dacă îi spun că de la o întâlnire cu persoana x, o să știe? Va fi mulțumit? Va conduce mai prevăzător și nu o să mai pună frâne așa de bruște? O să îi însenineze viața? M-am întâlnit cu cineva, încerc să fiu politicos. Scumpă zona în care mergeți. Au săltat ăștia prețurile pe-acolo până la nesimțire, scuzați că vă spun. Eu nu pot să înțeleg. Cine are banii să cumpere acolo. Eu muncesc în ture de 24 de ore și nu pot pune ban pe ban. Tu cum faci? Trec peste faptul că habar n-am ce vrea de la mine. Observ însă că suntem prieteni vechi, de șpriț poate, de vreme ce mă ia așa la pertu. Recunosc că sunt puțin cam scorțos și abordările aste mă cam sâcâie. Decid să îi răspund cu un mmm printre dinți. Mă gândeam eu, continuă. Dar să știi că am două facultăți și nu pot găsi să muncesc în altă parte. Să îmi iau și eu un duplex, să aibă copiii unde să alerge prin casă. Cred că ai biroul mai mare decât garsoniera mea. Te invidiez. Înțolit bine, însurat, spreiat. Viață! Când o fi avut ăsta timp să vadă verigheta., nu știu. Îmi amintesc că circulă vorba că taximetriștii sunt informatori la poliție. Poate de aici acuratețea asta. Chiar în beznă. Opresc puțin să-mi iau țigări. Oprește fără să am timp să zic ceva, cum ar fi să-i repet că sunt în mare grabă. Urcă cu țigara aprinsă, cu toate că eu sunt nefumător. Dă drumul la un casetofon vechi, cu casetă. Se aude o râgâială și ceva versuri despre un baștan. Simt cum îmi ies din minți. Îi sună mobilul și se înjură amical cu cineva. Cred că o femeie, pentru că aruncă niște adjective potrivite cu un substantiv feminin. La două vorbe trei înjurături. Nu înjură de supărare, ci e foarte vesel. Oprește iar mașina. Coboară și dă noroc cu unul, care aștepta pe un trotuar. Văd că amândoi privesc spre mine. Poate vorbesc despre mine. Ești drăguț să mergem, că mă grăbesc. Dar văd că ești supărăcios. Dacă aș da peste doi ca tine pe zi, m-aș lăsa de taximetrie. Așa e cu voi, ăștia, îmbuibații. Vă ștergeți la cur cu noi. Că noi suntem proștii voștri. Suntem sclavi la voi pe plantație. Mă, da zi-mi o treabă. Am urcat eu la tine în mașină? Am venit eu la tine să-ți spun ce să faci? Spune! Ai ceva cu mine? Mă cunoști de undeva? Ai mult tupeu. Dar să-ți spun o chestie. La mine în mașină eu sunt șefu’. Mi se rupe de voi, m-auzi. Mă doare fix în cot. Vezi bâta asta? De aia o am. Pentru șmecheri ca voi. În sfârșit, ajung în zona unde trebuie să cobor. Îmi spune cât am să-i dau. Aș vrea și bonul, vă rog, trebuie să-l decontez. Fir-ați ai dracu de nesătui zgârciți. Vă faceți curu’ mare pe spinarea noastră și vrei bon. Da’ unde te crezi?? La tac’tu pe moșie? Coboară până nu te-ncing. Domnule, încerc să-i spun. Nu mă lua pe mine peste picior cu domnule. Coboară în paștele mă-tii odată! Recunosc, m-am speriat și m-am blocat. Cobor și plec rușinat. Nu știu de ce, dar m-am simțit rușinat. Sau speriat. Se amestecă stările în mine. După câțiva pași, rămân nemișcat. Nu înțeleg nimic. De unde vin, încotro mă duc. Cine sunt. Se vede treaba că o fi fost de la vreme. Habar n-am. Bine că am scăpat. Dă-l naibii de bon. Și unde mai pui că i-am și mulțumit când am coborât.