purtam cravată pe dedesubt
cuvintele se îmbulzeau până la nod

i-am bătut încet la ușă
mai mult cu inima -
mi-era teamă că-mi va răspunde

ajunsesem acolo ca și cum ar fi fost singura ieșire
dintr-un labirint în care intrasem hipnotizat

îmi venea să fug -
viteză am avut întotdeauna
chiar fără să fi fost slab

mă strângea cravata
nodul crescuse cât un măr mușcat

dincolo de ușă se auzea un blues
în urma mea înfloriseră trandafiri spinoși
și-am realizat că sunt desculț

doar acolo pe loc
puteam să fiu