- Ce mă tot împingi dragă, nu ai loc de mine ? spuse iritată o minunată floare Cală, către cealaltă vecină a ei.
- Am loc surioară, nu te supăra, dar vreau și eu să stau la soare, pentru fotosinteză.
- Mai adună-ți frunzele răsfățate dragă, parcă numai tu ai înflorit, spuse cealaltă Cală albă, mândră de talia ei verde și reapectabilă.
- Da, dar eu am șapte flori dragă, și tu doar trei.
- E același lucru ? se lăudă copilărește cea mai mare dintre florile Cale.
- Dar eu, care am treisprezece flori albe minunate, ce să mai zic suratelor ?
- Tu să taci din gură, că ești o Cală pitică și nu te poți compara cu noi, spuseră într-un glas cele două Cale mari.
Cala pitică tăcu, întorcându-și îmbufnată florile gingașe și frunzele toate către soare.
- Dar mai tăceți din gură fetelor, căci acum vă înțep frunzele cu spinii mei veninoși, spuse un Kactus bosumflat rău, pentru că i se ofilise gingașele flori roz, cu care se mândrise doar trei zile.
- Fiecare cu felul ei de-a fi...
- Bine zici prietene, puse un Cerceluș modest, care ofta de povara florilor viu colorate, de pe brațele sale firave.
- Dacă fetele nu se astâmpără, le dezvăț eu de smiorcăială imediat, că am spinii mult mai mari decât Kactusul vecin, interveni educativ floarea Coroana lui Isus.
- Eu trebuie să fiu cea mai supărată floare fetelor, spuse încet, fiindcă numele meu amintește tot timpul de durerile suferite de blândul Isus, pentru păcatele și mântuirea omenirii.
- Atenție!!! Și noi ne-am trezit, se scuturară elegant clopoțeii mov ai Trifoiului, mai înflorit ca niciodată, pe care razele calde de soare se pregăteau să le mângâie fruntea.
- Și noi avem chef de vorbă felelor...
- Dar pe noi, nimeni nu ne bagă în seamă ? întrebară vioaie Panseluțele mândre de fețele lor pictate cu capete de leu.
- Ce-i fetelor ? De ce vă uitați așa lung la noi ? dacă suntem mici, nu suntem frumoase ?
întrebară zâmbind toate Panseluțele, conștiente că fiecare floare de pe pământ are farmecul ei aparte.
- Acum trebuie să tac, pentru că sunt prea tânăr și neînflorit, dar când voi ajunge la maturitate, voi avea și eu cu ce mă lăuda, spuse optimist un Crin roșu, care deja își și vedea petalele bobocilor plesnind de roșeața inocenței.
- Dacă voi Crăciuneilor și voi celelalte flori ascunse în umbra balconului, nu aveți nimic de comentat cu modestia voastră firească, de ce nu mi-aș arăta eu pieptul plin cu minunatele mele flori galbene ca soarele, spuse lăudărosul Trandafir galben, convins că este regele florilor, alături de fratele său, Trandafirul roșu, care ocupă cel mai mare spațiu din balcon. Ei sunt trandafiri Japonezi, ce să mai comenteze cineva, ceva.
- Acum, pentru că sunt ultimul la cuvânt, spuse delicat tânărul Dafin, plin de frunze aromate, ar fi cazul să cugetați inteligent;
- Toate florile pământului, dintre care avem norocul să facem și noi parte, sunt mesajele talentului Divin către și pentru bucuria sufletească a oamenilor. Fără de flori, viața pe pământ ar fi fost foarte tristă. Noi, suntem poeziile sufletelor sensibile.
- Voi frumoaselor, comparativ cu alte flori, sunteți fericite și răsfățate, ca și mine dealfel, spuse Dafinul, pentru că avem norocul să fim iubite și respectate cu adevărat de stăpâna noastră, care nu uită niciodată ce ne place la fiecare în parte.
- Așa că, faceți bine, ca toate florile prezente aici să înfloriți cât mai mult și cât mai frumos,să bucurăm inimile tuturor admiratorilor noștri și a stăpânei noastre în special. Ea ne îngrijește cu mare pasiune după cum a-ți observat și admiră sincer mesajul nostru Divin.
- Și acum, la treabă fetelor, spuse tandru tânărul Dafin, zâmbind aromat tuturor florilor răsfățate de căldura soarelui matinal, care intrase deja mărimimos pe ferestrele balconului verde.

20-07-2009