Prin luna mai, anul curent, Alex Ștefănescu primea zilnic 7-8 kilograme de cărți la redacția „României literare”. Acolo avea și o bibliotecă “cu cărți proaste”.
El era plictisit de ceea ce primea, astfel că declara “Evenimentului zilei”: “Unele însă sunt cu adevărat proaste”.
În plus, făcea apel la scriitorii pe care i-a catalogat “ratați”: “Mi-aș dori chiar ca ei să mi se asocieze, detașându-se de ceea ce au scris și trecând de aceeași parte a baricadei ca mine, dintr-un devotament sincer față de literatură”. El îi “stima” pe cei prinși la insectarul său. „Cum te poți rata ca scriitor”, e, de fapt, o bătaie bonomă pe umeri.
Mai spunea atunci și că Ion Caramitru s-a oferit să facă un recital din versuri proaste, acompaniat de Johnny Răducanu. Mă îndoiesc sincer de faptul că cei doi îi vor cânta în strună, cum îi cânta dânsul lui A. Păunescu. Mai ales că, în timp ce mă făcea “ratat” în cartea aceea, eu primeam Premiul Uniunii Scriitorilor din care cu onoare face și dânsul parte.
Deh, ratații..., ei între ei se laudă și se premiază. Deși chiar și treaba asta depinde de tot felul de chestii Târzii.