Iisuse, Doamne, Dumnezeul meu
Deschide-voi gura mea către Tine
deși sunt cenușă și pământ
iar dacă socotesc că sunt
mai mult decât atât
Tu, Doamne, Te ridici
pe dată împotriva mea
când păcatele mele
vădit se vor arăta
că nu este altcineva pe lume
mai păcătoasă ca mine.

Uneori, sufletul meu până la lacrimi
e întristat și turburat foarte tare
din pricina păcatelor care îl apasă.
Dar, dacă-mi dăruiești pace,
dacă torni în mine bucuria sfântă
inima mea iar se umple de o dulce cântare
și plină de iubire
și fără de vrednicie
intru în ale Tale, dintru ale Tale.
Dar, dacă Te depărtezi, cum faci uneori
nu-mi rămâne decât, înaintea Ta să îngenuchez
cerând din nou, cu lacrimi, Harul
în care odinioară găseam adăpost
sub scutul aripilor Sale.

Tu ai vărsat Har, peste cei ce Te iubesc
Ai deschis ușa inimii lor
ca să cunoască îndreptările Tale.
Astfel, să se deprindă a se înfricoșa
de nepătrunselor Tale judecăți
prin care și pe cel drept
ca și pe cel nedrept, deopotrivă
totdeauna cu dreptate și cu dragoste, cerți.

Tu ești Doctorul ceresc, al sufletelor care
uneori, cu tărie le lovești
și iarăși le tămăduiești.
Care duci la iad și iarăși ridici și le îndemni
ca să cunoască învățăturile Tale
ca să faci din ele cum ști Tu mai bine
ucenici smeriți, evlavioși, cum se cade
totdeauna gata să Te asculte
la cel mai mic semn.

Nimic nu-Þi este ascuns în cugetul omului.
Cunoști lucrurile viitoare
înainte de a se întâmpla
și tot ceea ce se petrece sub soare
și nu e nevoie să-ți arate
sau să-ți vestească cineva.

Tu știi ce-mi este de folos
pentru sporul meu sufletesc
câte suferințe îmi trebuiesc
ca să mi-l curăț de păcate.
Tu, Învățătorul, Învățătorilor
fă cu mine ceea ce voiești
și nu mă lăsa în viața asta ticăloasă
pe care nimeni n-a gustat-o
mai mult decât mine
în osteneli și durerile toate.

Vrednicia adevăratului creștin
nu se arată în vedenii, în mângâieri
sau în îndemânări
cu care cercetează Sfânta Scriptură
nici prin aceea că, îndeplinește o mare slujbă.
El este vrednic dacă este plin
de o smerenie adevărată
și de dragoste dumnezeiască
dacă umblă totdeauna
lăudând mărirea lui Dumnezeu
dacă vede nimicnicia sufletului său
și la ale sale nu caută.

Și dacă se bucură mai mult când îl batjocoresc
când îl loxesc
decât atunci când oamenii îl laudă.
El se bucură, numai, de cuvintele Tale
pline de dulceață
care-l umple de Duh și de Viață”.

Ce nu primește Sluga Ta, de la Tine
fără să fie vrednică de “atâta iubire”.