Pe fundalul linistii si al intunericului o voce se aude melodios. Pianul armonizeaza totul intr-o opera a vietii patrunzand in mintea si sufletul meu si sculptand acolo noi sentimente si idei. Imi revine inspiratia… Cat de mult am asteptat acest moment. Dar e ceva care refuza sa ma lase sa-mi astern durerea… Deci m-am inselat, aceasta nu a fost decat o simpla alinare… Oh, dulce alinare! ca respiratia rece deasupra unei rani… Mi-a readus un zambet pe fata si cred ca e destul ca sa ma faca sa-mi revin, sa ma trezesc din acest cosmar.

Cat timp tu fugi de mine, cat timp ma amagesti, ea va fi ca mierea ce aluneca pe gat: atat de dulce, atat de incet, ca timpul care ne desparte, asteptand sa treaca… Si, oh, dulce – dulce alinare ramai cu mine pana se intoarce el! Si daca nu va mai gasi drumul inapoi, stiu ca a fost alegerea lui, asa ca atunci stiu ca si tu va trebui sa pleci… Nu te tin aici… Nu pot. La fel ca el… dulce alinare vei fi inlocuita de singuratatea care-mi va fi prietena pe veci. Indiferent unde voi merge…

Stiu ca am gresit. Poate nu e prea tarziu sa spun iarta-ma, dar nu pot… Si tu, scumpa iertare, vino la mine! Nu ma lasa sa cad in regrete…

Dar trebuie sa plec acum, va las pe toate, stiam ca nu ma vei parasi… Nu puteai sa ma lasi cu durerea mea si, multumita tie acum sunt libera!