Are rost să mai lupt?
Am citit undeva că „iubirile neîmpărtășite nu sunt iubiri, ci doar încăpățânări”. Asta este „gândirea” unui…„gânditor anonim”.
Eu cred și am spus-o de mai multe ori: „Iubirea este prima forță care guvernează acest univers de tip antagonic, iar în consecință ura este a doua forță”, deci rezultă că și iertarea sau răzbunarea se subsumează celor două forțe.
Iubirea nu ține cont de nimic și este la fel de previzibilă ca și… „prognozele meteo”.
Un exemplu absolut fascinant este dat de femeia care divorțează de soțul înșelat, spunând că nu îl mai poate iubi...deoarece el nu a iertat-o pentru că l-a înșelat.
Sunt convins că mă iubești, văd asta în privirea ta... văd și când ești furioasă și când ești fericită și când ești tristă și când minți și când ești manipulată...și aș vedea chiar și dacă ai purta ochelari negri și opaci.
Deci are rost să mai lupt?... cunosc sfârșitul războiului.
Dacă vrei să mai lupt, pentru că îți place lupta în sine, trebuie să-mi zâmbești...provocator, dar armele le voi alege eu, conform codului de onoare. Este posibil în acest caz să aleg în continuare versul, pentru că …„glonțul meu va fi ușor, ca un fulg aflat în zbor…”
Nu mai aleg duelul privirilor pentru că ai fost învinsă și nici ruleta… „rusească”, unde ai câștigat tu.
Deci îți ofer în loc de o înfrângere sau o victorie discutabilă, o pace onorabilă...ca să ne pregătim de „războiul total”, de fapt doar un...final.