cînd ești departe dincolo de dealuri și văi
toate fîntînile au culoarea ochilor tăi...
știu că ploi și furtuni năvălind le-au umplut
iar munții și norii însetați le-au băut...

cînd ești departe o sete fără de nume
îmi mistuie ochii larg deschiși către lume
în zadar încerc s-o sting cu boabe de rouă
în dimineața cea surîzătoare și nouă...

cînd ești departe... foarte departe de mine
zi după zi însetez doar cu gîndul la tine...
pădurile toate îmi par tărîmul fecund
unde fîntînile tale de lacrimi se-ascund
adîncuri în care în taină stele ostenite
se culcă tăcut pe prunduri de vise rănite...