O iubire destramata 12


Am sta putin suparat fiindca o vedeam pe ea trista, dupa ce la ora de sport fusese vioaie si ne distrasem impreuna, dar acum se schimbase nu o mai recunosteam.Niky a vrut sa bea apa si Ariana mi-a zis sa mergem cu ea, ne-am dus dar nu ne mai tineam de mana ci mergeam despartiti si parca nu mai aveam chf de nimica mai ales ea.
Cand ne–am intors pe peron am luat-o pe Ariana in brate si am intrebat-o iar ce are, dar mi-a raspuns ca nu are nimic si si-a pus capusorul pe pieptul meu. O tineam in brate cand deodata o aud ca suspina usor si imi cade o lacrima pe mana, i-am ridicat capul si am intrebat-o ce are dar nu avrut sa imi raspunda si si-a lasat din nou capul pe piept. Tinand-o asa cu capul pe pieptul meu am inceput sa imi fac pareri ca se suparase cu ceva pe mine si imi era necaz ca tocmai cand urma sa ne despartim pentru o perioada, in loc sa ne despartim fericiti era tocmai pe dos. Dupa un timp a inceput sa cada si din ochii mei lacrimii cand o vedeam pe Ariana ca plange si mai ales ca nu stiam de ce. Timpul trecea si eu imi faceam griji ca trebuie sa ma grabesc sa o fac pe Ariana sa fie vesela cu o vazusem de dimineata, dar nu am reusit nimic, mi-am luat cateva servetele si am inceput sa plang si eu. Ariana intrbandu-ma ca eu de ce plang, raspunzandu-i cum sa nu plang cand o vad pe ea asa si vazand-o ca nu are chef de nimic.
S-a urcat in autobuz si parca ea se oprise din plans dar eu nu imi mai puteam stapanii lacrimile fiindca gandul ca ma despartisem intr-un asa mod dupa ce petrecusem cateva saptamanii superbe impreuna ma dispera. I-am mai zis odata lui Ariana sa ramana la autobuzul de trei,dar ea nu a vrut, mi-am luat un servetel din pachet intorcandu-ma si indepartandu-ma de autobuz am incepu din nou sa plang doar din singurul motiv ca era prea urat sa ma despart in asa fel de ea.
Ariana s-a uitat pe geam la mine si cand autobuzul a pornit motorul sa plece a inceput si ea din nou sa planga. Era o vecina langa ea si am vazut ca a intrebat-o mai intai de ce plang eu si apoi pe ea,dar numai avea putere sa-i raspunda de lacrimile ce ii curgeau pe obraz. Autobuzul pleca usor si eu uitandu-ma cu ochii inlacrimatii dupa Ariana simteam parca cum ceva se rupe din mine, si mereu in mintea mea se derulau acele secvente minunate din acele saptamani si nu imi venea sa cred ca se schimbase asa. Dar cred ca toate aceste lacrimii si aceste clipe de durere o facuse sa se schimbe la 360 de grade din cauza gandului ca se va despartii de mine cateva zile si o macina dar nu avea puterea sa imi spuna.
M-am sters la ochii de lacrimi si cu capul lasat am luat-o usor spre centru de unde am luat autobuzul spre Metro si de acolo am luat-o pe jos, tot drumul am mers posomorat, parca eram intr-o alta lume si ma gandea la Ariana si la ce motiv avusese sa schimbe asa brusc.
Trecusera doua zile, doua zile ploioase joi si vineri care fusesera ca un an de lungi, numai aveam rabdare numai puteam sa astept pana luni cand vruiam sa vorbesc cu Ariana, asa ca vineri am venit cu autobuzul de 12 in Craiova spunadu-i lui bunica ca ma duc sa iau ziarul sa imi caut gazda si ca este si concert seara in centru. In gara am luat ziarul, am subliniat cateva anunturi si apoi m-am dus sa dau telefoane, dar nici unul nu mi-a atras atentia, doar unul dar nici pe asta nu-l prea bagasem mult in seama,dar la care intr-un final am apelat la el si am ramas in gazda. M-am dus apoi sa i-au bilet de autobuz si cand m-am dus sa intreb la cat este caci eu credeam ca este la 15.30 aflu ca este la 16.00. Pentru ca mai aveam ceva timp pana pleca autobuzul m-am dus sa dau telefon lui nasa si i-am spus ca ma duc la un concert si s-ar putea sa ajung dupa ora 23.00 la ea.