Momente și nume ale avangardei românești


În urmă ci câțiva ani, am publicat în „România literară” un articol cât s-a putut de concentrat, cu titlul „Un secol de modernism românesc”. Postat de un redactor, probabil antimodernist, articolul a apărut pe penumilta pagină cu litere de 9 sau mai mici, iar singura satisfacție a fost un telefon de la un artist plastic care mi-a mulțumit și m-a felicitat. Nu discut de remunerare, nimeni nu trăiește din scris, ci din furat, să mă ierte specialiștii. Reiau tema într-o cheie mai atractivă, zic eu , pornind de la o carte merituoasă semnată de Ovidiu Morar , „Avangardismul românesc” (Ed.Ideea Europeană- 2005).
Avangarda nu a fost bine primită de România interbelică. Oficialii nu gustau modernitatea, extrema dreaptă nu era mulțumită că printre avangardiști erau și evrei, chiar numeroși, extrema stângă, adică PCR și simpatizanții erau temători că avangarda „abate” pe muincitor de la scopul luptei de clasă. Totuși, orientarea avangardei, ca și în Franța era de stânga. Fondatorul DADA-ismului, care a premers suprarealismului, a fost Tristan Tzara ce avea să se înscrie în PC Francez. Presa legionară și legionaroidă a combătut cu vehemență, ca și naziștii din Germania, „arta degenerată” a avangardei. Dar Geo Bogza, Miron Radu Paraschivescu, Gh. Dinu cu pseudonimul Stephan Roll, ș.a. au susținut și au participat la manifestările avangardei. Ion Vinea, Ilarie Voronca, B. Fundoianu s-au afiliat și au fost promotori ai avangardei. La fel Paul Păun, Sesto Pals, alți poeți, prozatori mai puțin cunoscuți. Mai vizibilă a fost avangarda din artele plastice – Victor Brauner, Maxy, Perahim, Marcel Iancu, Ianchelevici, ș.a au ilustrat această tendință majoră din veacul XX. Chiar și Mihail Sebastian a admirat , fără a participa, noile tendințe. Adversarii cei mai acerbi ai modernismului au fost Nicolae Iorga și Brătescu-Voinești. Vladimir Streinu a încercat să ia apărarea artiștilor și scriitorilor avangardiști, dfin păcate, tradiționalismul este mereu învingător, dar pentru o scurtă perioadă, de obicei, avangarda nu mai este avangardă, modernismul nu mai este modern și apar alte tendințe, mai violente, dacă nu intervine un realism necruțător precum cel nazist sau socialist. Printre ultimii avangardiști, rămași în țară amintim pe Sașa Pană, Ionathan X..Uranus (Mihai Avramescu),Virgil Teodorescu, oarecum Margareta Sterian, Gellu Naum. Muzica nu a avut răsunetul avangardist așteptat, sincronismul european a funcționat mai puțin. În 1983, Marin Mincu a publicat o antologie de „Avangardă literară românească”. Unul dintre martirii avangardei a fost Urmuz (Demetrescu) care s-a sinucis în 1923, când avangarda abia se încropea. Alt martir a fost Ghersaim Luca, poet stabilit la Paris, unde a suferit mult sub aspect material și s-a sinucis în 1994, aruncându-se de pe Sena, de pe vestitul Pod Mirabeau, cântat de Edith Piaf. Nici astăzi avangarda nu este apreciată cum ar merita, cel mai proeminent istoric literar, Nicolae Manolescu fiind refractar la acest fenomen pe care nu prea l-a înțeles. Mai receptivi au fost regretații Adrian Marino și Matei Călinescu, care au încercat să definească avangarda în coordonatele ei românești. Tradiționalismul sub forma pășunismului, poporanismului, semănătorismului, neaoșismului, tracomaniei, protocronis mului, realismului „real” și apoi socialist, apoi național-comunist, patriotard, fals, toate aceste ghiulele au frânat evoluția normală a artei și lșiteraturii, astfel că nu este de mirare că pe plan literar și artistic, românii s-au afirmat mai mult în afara țării, decât în interior. Același lucru s-a întâmplat în cinematografie. Iorga, Pârvan, Nae Ionescu, Eliade, Noica au rămas neclintiți în condamnarea avangardei. Pentru Eliade este de mirare , fiind cunoscut faptul că modernismul a avut ca surse de inspirație și culturile asiatice, iar prietenia cu Eugen Ionescu, a lui Eliade ar fi trebuit să-l inițieze în teatrul absurdului. Arghezi a cochetat cu avangardiștii, i-a încurajat, fără a se afilia sau a se lăsa influențat. Nici Ion Barbu nu poate fi considerat un avangardist, deși ermetismul poezie sale l-ar recomanda, dar poetul nu s-a recomandat ca atare. Poziția sa se aseamănă cu aceea a lui Paul Valery, un matematician-poet ca și Barbu. Mulți adulți și copii cunosc poezia lui Urmuz, „Cică niște cronicari” , titlu sub care Iordan Chimet a publicat la Ed. Universal Dalsi, în 1999 o antologie unde găsim numele lui Urmuz, Sașa Pană, Jacques Costin, Uranus, Cugler, Geo Bogza, Arghezi, Ștefan Zeletin, Brunea-Fox, H. Bonciu, Eugen Ionescu, Tzara, Voronca, Virgil Gheorghiu, G. Ciprian, Gellu naum, toată „floarea” modetrnismului românesc, fără ca toți să fie și avangardiști, cum am arătat. „Contimporanul”, „Punct”, alte reviste, unele cu titluri licențioase au promovat avangardismul interbelic înfruntând riscul unor suspendări, iradieri, arestări, etc. Indiferent cum s-a numit curentul, expresionism, constructivism, futurism, suprarealism, obiectivul era de a rupe punțile spre trecut, uneori , poate prea brutal, dar în genere necesar. Stagnarea în artă înseamnă sinucidere. Ov.S. Crohmălniceanu a lăsat un studiu publicat postum de Geo Șerban , „Evreii în mișcarea de avangardă românească”. Sunt parcurse itinerariile lui Tzara, Fundoianu, Voronca, Costin, Brunea Fox, Sașa Pană, Dan Faur, H.Bonciu, Raul Iulian, Gherasim Luca, Paul Păun, D.Trost, Sesto Pals. Nici unul nu mai trăiește.
În domeniul artelor plastice vom aminti pe sculptorul Idel Ianchelevici, născut la București în 1909, devenit apoi cetățean belgian, Marce Iancu, arhitectul cu numeroase proiecte realizate în București, strămutat în Israel, unde s-a dedicat exclusiv artelor plastice, pictorul Victor Brauner ( au scos albume, cu lucrări ale lui Brauner, Amelia Pavel , Emil Nicolae, ș.a.), M.H. Maxy, un post-avangardist, Vadsile Cazar, ș.a. O avangardă puternică, în artele plastice, comparabilă cu aceea din Franța sau din Germania (până în 1933) nu a existat în România. Cel mai important a fost, fără îndoială Victor Brauner ( n. 1903 la Piatra neamț, decedat în 1966, la Paris) , artist ce poate sta alături de Salvador Dali, ș.a.


Boris Marian