agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ mușcătura din priviri ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-07 | |
E primăvară, știi?
Și plânge cerul. Îmi plânge cerul… Iar eu, eu te-aștept acolo unde eram mereu, cu tine, prima oară. Am venit într-un reflex ciudat crezând c-ai auzit și vei veni și tu la chemarea mea. E altfel totul. întunecat, pustiu, până și parcu-i gol iar eu tresar la fiecare pas ce-l aud în spatele meu sperând că ești tu, la fiecare picătură căzută pe frunze, crezând că-s ale tale lacrimi. Tot sper… Și locul nostru-i sfânt, acolo unde desenam, cândva, amândoi. Plânge cerul că știe că te-aștept și că pentru tine am venit cu emoția revederii de care, Doamne, câtă nevoie am. Și cerul strig-a tine și eu te strig și tu n-auzi, sau nu-ți mai pasă, sau ești fericit fără mine, iar eu, eu pentru tine nu-s nimic. nimeni. Și mor că nu te am, că nu te simt, te urăsc, dar te mai vreau prea tare lângă mine. Mereu. Și cântă păsări și nu le-auzi și strig și eu cu vocea, cu lacrimi, cu suflet, energii… …degeaba-i totul. Și gargoilul te strigă degeaba, când el apare și chakra de la piept se deschide intri tu și știu că vii, căci numele ți-l zic. Zic vino și ia-mă, a ta sunt. E ca o poezie de Bacovia în jur. Doar că nu e. Doar că nu ești. Și-i totul trist. Trebuia să plimb cătelul acum cel pe care nu l-am mai luat. Trebuia să plimb copilul acum de mână cu tine. E aer curat și tare. Dar nu, tu nu. Sunt doar doi îndrăgostiți care se plimbă cu umbrele-n parc ținându-se de mână, dar nu suntem noi. Mi-aș fi dorit să vezi cu mine rățuștele de pe ponton și peștii și felinarele reflectate-n apă, și pe mine sub picăturile ce cad de pe copacii din cer. Așteptându-te… Îți aud vocea venind prin spate, eu, stând jos, pe mal, pe ud, tu venind să mă cuprinzi, să mă ridici, te-aud zicând ”Ce faci aici, iubire?” Se face noapte, se face frig, iar eu sunt udă până la piele, plouată, iar tu n-ai să vii căci nu mai auzi de mult ce strig. Nu te mai chem acum, mă doare, fizic, capul plesnește de la cât am urlat în mine, după tine, cu spiritul. Mai stau, mai… stau un pic, că poate vii… Dar nu… ————————————————————————— - Ești fericită? Văd că porți inel… - Nu.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate