Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniștită,
Răsfățata lună plină
Râde în a ei oglindă.

Din balconul Mioriței
Fermecați privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă își spală
Pletele și umbra în râu.

Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
De o bufniță ce-n noapte,
Pe deasupra i-a zburat.

A fost noaptea noastră,
Doar tu o cunoști,
De ne-a fost interzisă…
Am fost doi copii proști;
Dar am scris-o în stele,
Cu versuri de foc, ca marii poeți,
Îndrăgostiților, povestea noastră
Să le aducă noroc,
Căci iubirea e viață sfântă,
noblețe, putere.

04-01-2010