tot un fel de șotron era și ăsta
(inventasem un prieten foarte bun
pemoarte)
săream peste mese
săream peste blocuri împreună
sau dintr-o privire într-alta
a clapelor din pianul de la subsol
treceam apoi prin ziduri
direct în fusul cu care
durerea torcea tăceri

din calendare făceam la loc copacii
din oglinzi nisipul
din oameni argila

cerul avea cearcăne
din cauza noastră

astăzi intru într-o biserică oarecare
apuc cu mâinile amândouă
de maxilarele urletului
și trag

la urmă
pereții sar în mine
(tot un fel de șotron e și ăsta)