I. întinsă pe spate, mâinile sub cap.
pândesc mișcarea luminii prin draperia galbenă, subțire
când ghicesc înșiruirea umbrelor pe pereți surâd
prin geamul întredeschis vântul bate ușor.

II. umblu prin casă cu pași bine măsurați
pe formele din parchet. dormitor - dormitor – baie.
ajung la scară și nu știu de ce, dar fac o piruetă.
fusta se umflă. îmi închipui cum a acoperit în rotirea ei dârele de lumină care curgeau printre stâlpii de balustradă.

III. biblioteca. cărțile mele stau rânduite, cuminți, le privesc mult timp, le descânt. le privesc cu drag. îmi apropii degetele de una, aproape o ating, mă depărtez. surâd. mă întorc brusc și apuc o alta, o trag dintr-o mișcare. din locul ei o pată de întuneric îmi mușcă mâna.

IV. calculatorul. îl pornesc. deschid messengerul. îl închid.
verific:
- blog 1. - Alma a primit în dar un monitor aproape nou, a rupt toate legăturile virtuale, s-a reapucat de dans, e într-o pauză de trăit cu adevărat.
- blog 2. – Eugenia și-a ascuns lacrimile în ceașca de cafea imaginându-și poeme vesele. nu a mai scris de un an.
- blog 3. – Li a restricționat accesul, îmi cere să mă identific.
- Blog 4. – Dan e în război cu normalitatea și limitele. vrea să renunțe treptat la internet.
- blog 5. – Florin a învățat cântece noi la chitară, thai-chi și tango, lucrează la volumul de poezii și la lucrarea de doctorat.
- blog 6. – Mihai șterge orice modalitate de contact.

opresc calculatorul. în timp ce aștept să se stingă, urmăresc cum ecranul se întunecă treptat. un ghem de lumină strălucește brusc.
și pac! întuneric.

VI. mă întorc în camera mea (urc în fugă scara, mă împiedic de o treaptă, mă redresez) alerg la masă, iau telefonul, meniu, lista de contacte, apăs săgeată, apăs săgeată, repede, până la final. îl arunc.

întinsă pe spate, mâinile sub cap.
simțurile se adună. le pândesc. devin mai suple, mai inteligente, mai rele. se oțelesc, se concentrează, se unesc. Explodează.
așa se nasc puii de întuneric. surâd. îi bănuiesc moi și calzi.
îi bănuiesc flămânzi.