îți agăți colții în păr și soarele într-un măr
iei roza vânturilor în spinare și mergi ușor din floare-n floare
poate nu mai umblu după adevăr poate nu mă avânt fără preget
văzduhul e înalt de un deget
mirarea mi s-a ros pe la coate am purtat-o prea mult peste toate
am purtat-o peste poate
așa că merg înainte în mașina de spălat cuvinte
care albește jurăminte
în inima tristă a nopții înaintez cu nările în vânt ca un atelaj de câini prin furtună
dacă pescuiești prin cuvintele salată
vei primi un praf în dar cu miros de ciocolată