sunt zile când nu am răsărit sau apus sap tuneluri printre rădăcini ca un greiere-cârtiță supus cercetărilor
bălmăjesc ceva "cri-cri-ma" de a-mi iubi galeriile și nu pentru că aș vrea să ademenesc ci pentru că așa suport fantele din umbră

oamenii aceia îmi amplifică reiterările cu lupa ca și când mi-aș putea înălța casa cumva din movilițele sub care s-au răcit alte nefericiri

sigur aș zice că nimeni nu se naște insectă dar dacă s-au perpetuat analizele în lipsa sângelui și nu mă pot preface în pasăre să migrez

sunt nopți când somnul îmi tresare și pământul arde uneori de usturime mușc din noduri